♥☆ByaNca☆♥
2xKaulitz fan
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 162
|
|
Am ajuns acasa cu Jazz, nu stiu cum s-a intamplat asta, nu stiu cum ma facut Jazz sa ma misc deoarece ma simteam incapabila de a mai face ceva, oricat de banal ar fi acel lucru. Pentru urmatoarele luni m-am simtit ca o fantoma, trecusera 5 luni si nu vorbisem cu Jazz nimic de asta, nu stiam daca sunt in stare sa ii povestesc ceea ce se intamplase. Jazz era intelegator si intotdeauna evita sa imi vorbeasca decat daca era necesar si important. Pe mama o vizitam rar si mereu cand ma intreba de ce nu pot sa vin mai des ii spuneam ca am servici si ca ma simt obosita, ma vedea deprimata uneori, nu ma puteam preface mereu, durerea era mult mai puternica decat mine.
Timpul trecea si eu inceusem sa ma simt iar capabila sa vorbesc, insa evitam tot ce putea sa ii aduca aminte de el. Jazz se bucurase de schimbarea mea, si imi vorbea mai des, imi spunea noutati si se mai ducea sa o viziteze pe mama si singur. Niciodata nu am inteles dragostea care mi-o purta Jazz, eu il iubisem intotdeauna ca pe un frate mai mare, ma proteja mereu, vorbeam multe, nu aveam secrete si ne intelegeam de minune. Nu puteam sa inteleg de ce nu il puteam iubi pe ca un barbat, de ce nu ma puteam indragosti de el. Nu il sarutasem niciodata si nici el nu facuse acest pas. Ma gandeam cata durere ii provoc cand vede ca sufar dupa altul si el ma iubeste. Nu am intrebat niciodata nimic, nu am avut curajul, nu vroiam sa il dezamagesc spunandu-i ca nu il pot iubi mai mult de atat.
Peste un an mama a murit. Stiam ca va urma asta si nu am avut un soc atat de mare, doctorii mereu spuneau ca sunt putine sanse sa poata supravietuii. Dupa moartea mamei parca nimic nu ma mai tinea in Romania, vroiam iar sa plec, si aici aveam amintiri neplacute si vroiam sa scap de ele. Jazz ma sustinea si nu era impotriva sa plecam desi acum avea o relatie destul de stransa cu Vlad, asa ca am hotarat sa plecam in Franta. Avea niste cunostinte acolo si a zis ca nu era nicio problema daca plecam.
Intr-un fel ma saturasem de viata asta, de faptul ca ne mutam des, dar intr0un fel trebuia sa ma si obijnuiesc pentru ca oricum nu o sa putem sta niciodata prea mult timp intr-un fingur loc. Ma schimbasem total dupa ultima dezamagire, fusese devastatoare, Jazz imi zicea des ca nu mai sunt eu, dar spera mereu ca o sa imi revin. Adevarul era ca eram incapabila sa mai zambesc, sa ma mai bucur de ceva, nu stiu daca exista ceva care sa ma faca sa zambesc. Nu mai zambisem in ultima perioada deloc, nu mai stiam nici ce inseamna sa zambesti. Viata mea trebuia sa continue, defapt eternitatea, nu aveam cum sa o opresc sau sa o schimb.
Plecarea era astazi, nu mai tineam cont de timp si spatiu, vag deveneam constienta de ele. Jazz era fericit, incerca sa fie mereu in prejma mea pentru a ma face sa ma simt mai bine. Am plecat spre Paris noatea, cu avionul. Cand am ajuns Jazz a zis sa mergem la niste prieteni mai vechi de ai lui, sa ii cautam. Am fost deacord, am mers spre marginea orasului, pustietatea si intunericul ma faceau sa ma simt in siguranta. Jazz intorcea mereu capul spre mine sa verifice daca mai sunt il spatele lui. Am intrat intr-o cladire frumoasa, de sticla. Nu am observat-o prea bine deoarece era noapte. Jazz ma luat de mana sa nu ma pierd si a inaintat. Am luat liftul si am urcat pana la ultimul etaj. Usile mari din fata mea m-au inspaimantat, erau imense si masive. Ma intrebam de ce ar avea nevoie un vampir de usi asa puernice? Jazz a batut de trei ori cu pumnul in ea si am asteptat pana ne-a raspuns cineva, a deschis usa o fata micuta si slaba cu parul negru si ochii mari. Ne-a zambit politicos si ne-a poftit inauntru. Eram infometata, abia asteptam sa ii zic lui Jazz sa mergem undeva in propiere sa ne hranim, dar am fost distrasa de un „bum” ritmic, era o inima, m-am uitat uimita la Jazz si el se uita la mine amuzat.
J: e Bianca, e om si e iubita lui Max... o sa vezi.
Gatul ma ardea, nu am prea bagat de seama ce a zis Jazz, deci stia si el ca era un om printre ei, ceea ce insemna ca stia despre ei. Am fost intrrupta din ganduri cand au aparut trei persoane, doi baieti si o fata, fata era om, iar baietii vampiri. Am fost uimita de frumusetea ei, desi era om, era incredibil de frumoasa. Unul dintre baietii era mare, musculos si ceva de pe privirea lui iti dadea fiori. Celalalt era inalt, slab si cu parul saten deschis, forma fetei ii era rotunda, frumoasa si exprima calm si bunatate. Cand ne-au vazut au zambit prieteneste toti si mi-am schimbat imediat parerea despre cel mare si musculos.
X: bun venit!! Nici nu stii ce tare m-am bucurat cand am auzit ca ne vizitati, ma bucur ca nu ti-ai uitat prietenii Jasper.Ea trebuie sa fie Alice nu?
J: da, Alice el e Max, Bianca si Leo, si ii arata pe fiecare.
A: imi pare bine sa ma cunosc si am dat mana cu ei. Imi placeau erau prietenosi si foarte politicosi.
Am stat cateva ore la ei apoi am mers sa vanam. Imediat ce am plecat l-am si intrebat pe Jazz ea ce cauta acolo? Vroiam sa o omoare?
J: nu, ea e iubita lui Max. Sunt impreuna de 5 ani si se iubesc foarte mult, nu vrea sa o omoare dar nici sa o transforme nu vrea, ii e frica ca ea il va uri dupa si nu vrea.
A: si cum ia spus??
J: nu stie nimeni ca el ia spus, adica doar cei apropiati lui si nimeni nu zice nimic iar ea nu a zis nimanui.
A: ahh.. nu intelegeam cum e posibil asa ceva? Dar ma bucuram ca macar ei pot fi fericiti.
scuze de intarziere, numai ca am cam ramas si in pana de nexturi, idei am dar timp sa le scriu nu prea am....  dar fac tot posibilul sa nu va dezamagesc cel putin in privinta asta .....puuup si ms inca odata de comenturi...
36.5KB
|
|
)
[m rog asta cred eu... 
