Freiheit95
Big Fan Tokio Hotel
 Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 977
|
|
 mai buna cv q delicia park era.. 
In Delicia
Este Sambata.Orologiul din centrul orasului Vaslui bate ora 12 noaptea.
Strada este pustie.Doar 3 persoane abea se disting in lumina slaba a felinareoor.Suntem noi:Eu, ,Alexandra si Ana.Ne aflam in fata Deliciei , un restaurant ce a ars cu mult timp in urma , cu gandul de a intra.In fata noastra se afla o fereastra pe care ne cataram , pentru ca urisle sunt incuiate.Dincolo de acea fereastra se afla un hol ce duce spre baie si spre restul cladirii.Intram in baie , unde observam ca WC-urile si chiuvetelesunt sparte , si este apa pe jos.Teama crestea in noi cu fiecare clipa cu care stateam mai mult acolo.In acel moment , cand ne pregateam sa iesim din acea baie , Alexandra a simtit ceva picurand pe umarul ei.Ne-am hotarat sa ne uitam toate in sus pentru a descoperi sursa , si asta am si facut.Dar am vazut ceva ce cu siguranta nu ne asteptam:deasupra capetelor noastre se afla trupul mutilat al unei persoane spanzurate de lustra.Am tipat intr-un glas cat ne-au tinult plamanii si am luat-o la fuga pentru a iesi de acolo...Dar surpriza!Fereastra pe care intraseram era incuiata.Singurul lucru pe care il mai puteam face era sa cautam alta iesire.Am intrat in camera centrala.Flacariler si-au lasat mult amprenta in aceasta camera , innegrind totul in jur.Speriate deja , am vazut ca pe peretele din spatele tejghelei scris cu ceva rosu:”Aici ti-e sfarsitul!Vei muri , iar numele ti se va scrie pe peretii acestei camere!”Ne-am uitat pe pereti si am descoperit ca intr-adevar pe ei erau scrijelite mai multe nume.Dar ne-am gandit ca poate e doar o gluma proasta , si ne-am urcat pe tejghea sa vedem daca scrisul este facut cu sange.Ana a fost prima , eu a doua , iar Alexandra a ramas in spatele nostru.Dincolo de tejghea se vedea ceva miscandu-se in intuneric , asa ca nu am avut curaj sa pasim acolo.Am indreptat lanternele in intuneric spre locul cu pricina si am observat cu stupoate ca cei ca se miscau erau niste sobolani ce se hraneau din cadavrul unei fete ce parea a fi cam de varsta noastra.Astfel am descoperit ca scrisul de pe perete este facut cu sange ,si ca apartinea acelei fete.Ne-am intors catree Alexandra cu fetele albe ca varul , si am refuzat sa-i spunem ce vazusem.
Entru a mesge mai departe trebuia sa trecem printr-un culuar ingust ce dadea spre bucatarie , mansarda si pivnita.Usa bucatariei era scoasa din balamale si pe suprafata ei se distingeau multiple zgarieturi.Am intrat.Aerul era inabusit, si era un miros greu de suportat.Faianta de pe pereti era umeda.In capatul bucatariei se afla un aragaz , iar la cativa pari de el un frigider.Pe aragaz era o oala in care fierbea ceva.Am rificat capacul cratitei,surprinse de ce vedeam.In oala se aflau organe interne ce pareau a fi omenesti.Am scapat capacul din mana,producand un zgomot puternic.Alexandrei i se faci sete , asa ca se gandi ca in frigiderar putea fi o sticla cu apa rece, si deschise frigidserul.Insa acolo nu era apa.Zsingurul lucru care se afla i frigider era un cap de femeie.Alexandra tranti usa frigiderului cat putu de tare , si am luat-o la fuga cat am putut de reede.Cand am iesit din bucatarie am observat ca Ana nu mai era cu noi.Dar n-am avut destul curaj incat sa ne intoarcem acolo.Am urcat scarile spre mansarda cu speranta ca ne vom reintalni.Usa de sus era intredeschisa,asa ca am inpins-o incetisor.Cand am pasit inauntru am simtit ceva moale sub picior,insa nu m-am uitat sa vad ce e , crezand ca e doar un covor.Am indreptat lanternele spre tavan,unde erau spanzurate mai multe persoane.Ne-am apropiat de ei si am observat ca pe cativa dintre ei ii cunosteam.Era acolo si profesoara noastra de desen , ceea ce insemna ca zvonurile ca iesise la pensie erau neadevarate.Ne-am hotarat sa plecam de acolo pentru ca nu era nici o iesire , cand am aflat pe ce calcasem:pe cadavrul mutilat al colegei noastre , Aa.Ne-am speriat mai rau ca niciodata si am luat-o la fugape scari.Am coborat pana in pivnita.Acolo erau numai lazi.Am auzit niste voci stranii , asa ce am ramas dupa acele lazi.Nu am inteles prea bine ce spuneau,dar din cate am vazut noi pareau a fi satanisti.Am incercat sa ne furisam inapoi pe scari , insa am fost descoperite.Au inceput sa alerge dupa noi, si am si fost prinse.Dar cand credeam ca nu mai avem scapare , ei ne-au dat drumul din stransoare si au facut un pas in spate.Nu stiu de ce , dar nu am ramas acolo ca sa aflam.Am luat-o la fuga.Am urcat scarile,am trecut pe langa usa deschisa a bucatariei,pe langa tejchea , iar Alexandra s-a oprit in acea camera,facand niste ochi mari.M-am uitta si eu in acelasi loc pe care il tintise ea cu privirea si am ramas surprinsa:Numele prietenei noastre era acum scrijelit pe unul dintre pereti...Dar pentru ca probabil satanistii venau dupa noi am luat un scaun din acea camera si am fortat cu el fereastra ,m pana ce am reusit sa o deschidem.Am iesit de acolo!In fata noastra Soarele se ridica pe cerul inpunecat.Nu ne venea sa crenam ca Ana nu mai era in viata.Am ramas cava timp acolo pnbtru a ne linisti si ne-am tot gandit care o fi fost motivul pentru care nnoi nu am patit nimic iar colega noastra da.Si atunc a venit si raspunsul nostru:Jos , pe asfaltul rece se afla cruciulita Anei,care probabil ii cazuse de la gat inainte de a intra.Am luat-o cu noi,si ne-am indreptat speriate spre casa.Nu am spus nimic despre cele intamplace parintilor nostri.Cat despre Ana...Politia a cautat-o tip de cateva zie , si pentru ca nu au gasit-o , au inchis cazul.
Timp de cateva zile nu am mai auzit nimic despre cazul colegei noatre Ana care a murit intr’un mod cumplit.Insa a venit si scoala...si am fost bombardate de intrebari de la colegii nostri,de la profesori chiar si de la Director,stiind ca noi am fost ultimele persoane cu care a fost vazuta Ana.Insa asta nu a fost nimic fata de ce avea sa ni se intample.
Intr’o seara pe cand parintii Dianei erau plecati la o nunta,eu am venit sa dorm la ea pentru a-i tine companie.Am cumparat gustari pentru a ne simitim bine...si ne-am uitat impreuna la un maraton de filme de groaza.
La un moment dat Diana s-a dus in bucatarie pentru a mai aduce nijte sucuri.Trec 10 minute,trec 20 si eu devin ingrijorata , asa ca ma duc la bucatarie dupa ea...si o gasesc intinsa pe podea abia respirand , cu sucurile varsate langa ea.O intreb ce s-a intamplt si imi spune gafaind ca deodata a simtit ca cineva o strange de gat , si ca in oglinda de pe perete nu vedea pe nimeni , iar cand credea ca o sa moara m-am auzit eu venint si stransoarea a incetat.Primul lucru care ne-a venit in gand la amandoua e ca in casa erau fantome.Dar pentru ca suna ciudat ne-am amuzat copios pe tema asta ,gandindu-ne ca am vazut prea mute filme de groaza.Am luat 2 bureti si am sters sucul de pe jos si dupa ce am terminat ne-am intors in camera Dianei.Pentru a nu mai avea „vise” ciudate am oprit filmul , si am inceput sa ascultam muzica.Stiu ca suna bizar,dar chiar in acel moment s-a intrerupt curentul.Speriata deja dupe ce patise prietena mea,am luat o lanterna si ne-am bagat sub patura.Au inceput sa se auda zgomote ciudate, dar am inchis ochii si in cele din urma am reusit sa adormim.Dimineata cand ne-am trezit parintii Dianei se intorsesera deja.Prin casa era totul cu susul in jos.Iar ei,crezant ca am dat o petrecere de neuitat, au pedepsit-o.Si deoarece ea nu avea nici o vina am ajutat-o sa faca curat.Dupa ce am terminat am mers la mine, si ne-am intrebat timp de vreo 2 ore ce ar fi putut face asta.Toate ipotezele duceau spre o fantoma.Intrtebaria era insa „De Ce?”.”Avea vreo legatura cu cele intamplate in urma cu exact o luna?”Avea vreo legatura cu colega noastra?”Putea fi si asta.Putea fi si altceva.Orice altceva.Dar ce?Intrebarile astea ni s-au invartit in cap urmatoarele saptamani.Nici nu mai eram atente la ore,iar oboseala se vedea din ce in ce mai mult pe fetele noastre.Am facut cercetari pe internet si prin carti vechi.Majosrtatea timpului libar ni-l petreceam la biblioteca.Vroiam sa se termine cat mai repede totul.Si asta s-a si intamplat.Timp de cateva zile nu s-a mai intamplat nimic ciudat,si noi credeam ca totul a revenit la normal.Insa ne inselam.Intr-o joi,pe cand eram la ora de religie,prin clasa au inceput sa zboare caiete , carti , bucati de creda , ca si cum ar bate un vant foarte puternic. Dar ferestrele erau inchise.Colegii nostri au inceput sa se agite si sa tipe , dar noi eram deja obisnuite cu toate astea.Dupa cateva minute totul a incetat si in clasa s-a instalat o liniste deplina.Profesoara de religie a fost prima care a avut curajul de a spune ceva.A inceput sa ne povesteasca despre spirite.Ne-a spus ca spiritele sunt sufletele unor oameni ce nu isi gasesc linistea.Si datorita acestor cuvinte eu si colega mea ne-am dat seama ce trebuie facut:trebuia sa ne intoarcem in acel loc crund de unde am capatat numai amintiri neplacute,la Delicia,si sa scoatem de acolo cadavrul Anei pentru a fi inmormantat crestineste.Nu era cel mai placut lucru pe care il puteam face,dar alta alternativa nu aveam.
Ziua nu puteam intra pentru ca accesul era interzis,deci trebuia sa o facem intr-o neapte,iar cea de vineri era cea mai buna.
De dimineata urmatoare am inceput sa facem un plan de actionare.Ne trebuiau lanterne,sfoara,o harta a locului (acum ca stiam cat de cat cam cum e inauntru),ceva cu care sa spargem usa in caz ca mai pateam ca data trecuta,si desigur cruciulitele. Ne-am hatarat ca dupa ore sa mergem la Diana sa luam cele necesare si sa pornim spre acel loc inspaimantator . Speram ca parintii Dianei sa nu ne stea in cale , si asa a si fost.Le-am spus ca ne ducem pe afara , si ne-am luat si cheie in caz ca ne intorceam dupa ce adormeau. Iar parintilor mei le-am spus ca dorm la prietena mea . Restul zilei a decurs normal,fara alte intamplari ciudate,si dupa parerea noastra orele s-au scurs mai repede decat de obicei,ceea ce nu prea ne doream.Am mers la Diana,si intr-un final iata-ne in fata aceluiasi loc,in aceeasi lumina slaba a felinarelor de la marginea strazii.Intram pe aceeasi fereastra,si parca de aceasta data nimic nu ne mai surprinde,nici chiar alte cateva nume scrijelite pe acel perete blestemat.Totusi ne era frica,desi stiam ce ne asteapta.Am mers direct sus,pentru ca nu aveam de gand sa pierdem prea mult timp pe acolo.Stiam ca Ana este pe podea imediat ce treci de pragul usii de la mansarda.Insa nu mai era acolo.A fost nevoie sa umblam cu lanternele printre trupurile sfasiate ce atarnau de tavanul camerei pana sa dam de colega noastra.Dar am gasit-o in cele din urma.Trupul ii intrase deja in putrefactie,insa am avut norocul sa ne dam seama ca e ea.Am infasurat-o in niste carpe pe care le-am legat cu sfoara,am pus-o intr-un sac de plastic si am luat-o cu noi.Ne-am indreptat spre iesire ,insa am avut neplacuta surpriza sa fim asteptate acolo de „proprietarii”acelui loc.Am luat-o la goana pe scari in jos ,si am alergat printre lazile ce se aflau acolo.Pe drum Diana a scapat lanterna ei,insa nu ne-am intors dupa ea pentru a nu fi prinse.Pe un perete al acelei camere am descoperit o usa pe care nu o vazusem data trecuta.Si pentru ca nu aveam alta solutie,am deschis-o si am intrat acolo.Dincolo de acea usa am gasit un fel de subsol,ca o parcare cu multe canale si cu apa pe jos.Dincolo,in incaperea din care am venit se auzeau pasi.Am inaintat prin intuneric,si am ajuns la o gaura in zid,ce dadea afara,dar in alta parte,un loc necunoscut noua.Totusi am preferat sa iesim.Afara era inca intuneric,iar lumina noastra era acum mai mica doar cu o lanterna.In fata noastra se vedea doar iarba inaltasi uda,ce cred ca ne ajungea pana la brau.Am inaintat prin ea si am mers cu sacul dupa noi pana ce am obosit.Parca intrasem intr-un loc de unde nu mai puteam iesi.Eram deja obosite,si ne era si somn dupa atatea nopti nedormite.Am inchis ochii pentru cateva clipe pentru a ne odihni putin,desi ne era frica ca cei ce ne urmareau se puteau intoarce,si ne aflam intr-ul loc necunoscut.Am atipit.Nu stiu ce s-a mai intamplat cat timp am dormit,insa cand ne-am trezit soarele rasarea.Este ciudat faptul ca la cativa pasi de noi se afla poarta din spate a restaurantului.Dar probabil nu o observasem din cauza luminii foarte slabe a lanternei.am sarit gardu si am placat.
Cadavrul Anei am hotarat sa il lasam pe undeva prin apropiere,cel mai probabil in fata intrarii,pentru a fi gasit.Dupa ce am facut asa am mers spre casa cat am putut de repede,pentru a ajunge inainte de a se trezi parintii Dianei.Am avut noroc , si chiar dupa ce ne-am bagat in pat s-au trezit.Era sambata , deci nimic nu ne impiedica sa stam in pat pana tarziu.Speram ca cineva care trecea prin fata Deliciei sa vada cadavrul colegei noastre si sa sune la politie.Si asa s-a si intamplat.Noi am descoperit asta cand ne-am uitat la stiri,pentru ca dadea cazul si povestea exact cum a fost gasit.
Luni parintii Anei s-au hotarat sa o inmormanteze,iar colegii ei de clasa (printre care si noi) nu au facut ore pentru ca a trebuit sa o conducem pe cel din urma drum.
Dupa cum ne asteptam , politia a intrat in Delicia pentru mai multe cercetari,si am auzit ca nu au gasit pe nimeni,decat alte cadavre,si spre ghinionul nostru lanterna Dianei.Astfel am fost interogate,si am fost nevoite sa inventam ceva cum ca ni s-ar fi aratat in vis Ana , si ne-a spus ca e acolo.Politistii nu au parut prea convinsi de povestea noastra,insa ne-au lasat sa plecam,pentru ca stiau ca eram prietene bune cu ea si noi nu i-am fi putut face nimic.
In cateva saptamani totul a revenit la normal,s-a uitat toata povestea,iar noua nu ni s-a mai intamplat nimic ciudat.Si sper ca nici sa nu ni se mai intample vreodata.
_______________________________________
Its not your hits that I miss
Nor do I miss the way you scream at me
Calling me names putting me down
Muzica...Luminile care palpaie..o voce stinsa care repeta «De ce nu esti aici.. »..
O fata statea intinsa pe pat.Ochii ii erau rosi , pe fata avea urmele lacrimilor.Nu se misca..privirea atintita spre usa...si innauntrul ei astepta o persoana.
Buzele ei erau crepate, apoi...la un moment dat a strigat cu ultimele ei puteri «Rescue me» .
Pleoapele grele ii acopereau ochii...da ea refuza sa doarma...vroia doar sa vina..sa vina el.
I-a frant inima...i-a spulberat visele...el..Da....ingerul din visele ei, si demonul realitatii care i-a provocat suferinta.
Mintea eiera departe...la el..Ore intregi, zile..tot il astepta...dar el nu mai venea.Ganduri negre puneau stapanire pe ea.Dar...cum ar putea sa vina?El nici macar nu stia de existenta ei...ca un inger il asteapta si plange pentru el.
astepte.
Stiu sentimentele pe care le purta..stiu totul..
Stiu cine era...eram eu.
|
|
