 AntikkuBig Fan Tokio Hotel
Postari: 687
|
|
Inchide ochii si incearca sa se trezeasca intr-o lume paralela. Cateva secunde si cosmarul incepe, trezindu-se intr-o casa mare si spatioasa, rece si hoala, iar zgomotele bizare ce se aud patrund pana in adancul atomului. O mana pe umar, vaga, uscata si dura, inima se sperie si se ascunde parca de corp, incercand sa dispara. Privirea speriata cade pe geam. Afara, picuri sinistrii se scurg de pe streasina care pare de plumb, curgand pe geamul spart cu forme deformate de stafii, in care se reflecta imaginea stramba a monstrului din spate. Geamul se clatina cu un scartait ce se simte pana in strafundul timpanului. Peretii par a cadea din toate partile asupra unul chip de inger intr-o incapere ce se transforma in smoala neagra, care se scurge cazand fierbinte pe pielea alba. Imaginea de mai devreme se reflecta ca un trecut, pe care il inlatura viitorul lor. Lor…unul e in spate.Vocea infricasotatoare ca a unui varcolac ragusit se aude rasunand cu un ecou dur: "Esti a mea". Corpul paralizeaza nemairaspunzand la incercarile grele de a scapa de povara grea a mainii pe apasa pe umarul mic. O unghie adanca incearca sa se infiga in carnea frageda, dar pielea pare de fier, nedandu-i voie. Doi colti ca de dinozaur se vad, care dau parul sangeriu intr-o parte, apropiinduse de gat, patrunzand si iesind dupa cateva secunde cu pete rosii. Durerea incepe, dar corpul nu reactioneza inca. Ochii albi de nea ai fetei se inchid, si cade moarta pe podeaua plina de sange rosu de copila pura, amestecat cu sange negru de vampir.
Dimineata m-am terzit in noul dormitor de marime medie al unui Zgarie Nori din New York. De cateva zile, de candmae mutasem aici, la mama, o actrita a lumii moderne, implicata de la 10 ani in lumea starurilor, care cucerise inimile tuturor, prin naturaletea si frumuetea de diamant cu care fusese daruita. Timp de 5 ani, statusem in Japonia, la tata, si el un important om al afacerilor, un bancher renumit, dupa care s-a mutat in Australia la matusa sa, unde a mai stat inca 5 ani. La varsta de 14 ani, cat avea acum, mama ei, o luase in New York, pentru a-i imbunatatii studiile la o scoala renumita.
In noaptea trecuta avusesem un cosmar. M-am ridicat din patul mare si alb, si m-am uitat in oglinda.Am vazut un chip plapand, niste ochi mari, o fata cu pielea alba si catifelata, imbracata intr-o rochie alba. M-am uitat mirata. Pentru cateva secunde am avut impresia ca nu's eu, dar dupa ce m-am convins, m-am intins ca o pisica. De cateva zile aveam acelasi cosmar. Cineva incerca sa-mi faca rau. Imi lasia ochii spre pamant si vazu ca rochia era putin zgariata, si murdara. Pe mana avema o pata rosie.Ma dusei in baie, si facui dus. Pata rosie nu disparea. Avea o forma ciudata. Era ca un scris vechi. Era ca o inscriptie pe un papirus egiptean. Incercsema sa frec, dar nu se putea sterge. Parea a fi imprimata. Ma gandi, dar nu-mi aducema aminte sa-mi fi facut vreun tatuaj.
Iesisem repede din dus, imbracandu-ma in mare graba, luand telefonul si o sticla cu apa. Inchisie apartamentul cu zgomot, si intri in liftul gigant, in care ma asezia si asteptai cuminte sa ajunga jos.
Cand iesi afara, ramasei putin uimita, dar mersei inainte. Nu cunoasteam locurile, nu cunosteam oamenii, dar mergema. Nici eu nu stim unde. Acest zgomot, oamenii care misunau in toate directiile ca furnicile in musuroi,ma speriau, dar tot odata imi dadeau putere sa mearga mai departe.Ma uitai inapoi, vazand cum las in urma giganticul "bloc". Imi adusei aminte de cand eram mica, de vremurile cand stateam cu tatal meui, intr-un apartament tot asa de mare, dar nu si la acea inaltime, cand eram mica si imi citea povesti...imi adusei aminte de matusa, care ma lua in fiecare zi langa semineu, si imi pieptana parul, iar vara, cum mergema cu unchiul la pescuit, pe un lac linistit, ce parea a fi o oglinda special creata pentru cerul senin si albastru.
Intrai intr-un parc, si ma asezai pe o banca. Ma lasai pe spate, punandumi ochelarii de soare in ochi si privind cerul.Norii rari si albi de vata trec rasfirand lumina de argint ce imapanzea din ce in ce mai mult cerul. Naduful cuprine dintr-o data atmosfera. Sfarsit de iunie.Isi indreapta privirea in zare, unde natura muta si totusi plina de glasuri, imposibila si totusi atat de seducatoare picteaza un tablou care farmeca. Isi ridica ochii spre trecatori. Fiecare e adancit in treburile sale. Fiecaruia ii pasa doar de el.
|
|
?
