|
|
O poveste despre bani si faima, suna banal, dar nu sunt si drogurile in cadru
Tanya Dziahileva
Tom Ecosser
Bill Kaulitz
Dear Bill, ...
Luminile, reflectoarele, multimea de oameni ce-mi priveste fiecare miscare; mersul hotarat, privirea seducatoare, buzele frumos conturate, hainele extravagante, machiajul perfect, coafura aranjata simetric, fara niciun defect ..m-am plictisit de toate astea.
Ies de pe podium si plec spre culise. Imi dau repede jos hainele de la prezentare si ma imbrac in ceva lejer. Imi strang parul intr-o coada, imi iau geanta si plec, fara sa anunt pe nimeni. Lumea din care fac parte este plina de vicii, insa imi place ceea ce fac. Am doar 17 ani si totusi, am prezentat pentru Calvin Klein, Cavalli, Dolce&Gabana, Prada, DKNY. Sunt manechin, am inceput de la 14 ani. Am avut succes, doar pielea alba, ochii albastri, corpul fin, buzele groase, carnoase ar innebuni orice barbat, ceea ce au si facut. Am prezentat la toate aceste firme celebre, mari ..doar cu pretul unei nopti de care nimeni sa nu stie nimic. Putina placere, atingerile ce inca le mai simt pe corpul meu, sarutarile reci si pline de ranchiuna, durerea, intepaturile. Faima este un viciu si asta a devenit si pentru mine. Fara ea sunt un nimic..m-am hotarat sa fac modeling datorita prietenilor mei ce nu ma credeau in stare de nimic. Am reusit ..insa doar cu un pret ..pierderea virginitatii. Prima noapte a fost groaznica, ma simteam straina de situatie. Individul era dur, nu se gandea decat la el, durerea era greu de suportat, insa cu timpul m-am obisnuit si acum stiu ce trebuie sa fac si cum sa reactionez. Nimeni nu stie de ceea ce fac eu, nici macar parintii, nimeni..
Nu mai suport durerea, trebuie sa fac ceva sa scap. Vreau sa scap de mine, de viata pe care o duc, de durere ..si singura solutie este moartea. Da, ea este. Sunt chiar pe podul din oras. Privesc raul ce curge repede ..imi aprind o tigara si o savurez din plin, privind apusul. Inchid ochii si-mi amintesc de trecut ..
Sunt entuziasmata. Privesc pe geamul masinii, bucuroasa, plina de emotie. Ochii imi lucesc. Viata mea tocmai o ia pe alta carare. Ma dau jos din masina si o iau pe mama de mana.
-Esti sigura ca asta vrei, scumpa mea?, ma intreaba femeia, privind la imensa cladire din fata, apoi la mine.
-Da, mami, stiu ce vreau. Hai sa mergem!, ii spun entuziasmata si nerabdatoare.
Pasim cu piciorul drept amandoua in cladire, pe superbul covor de un rosu aprins. O doamna frumos imbracata vine spre noi. Mama privea in jurul ei uimita, pana cand o trag de maneca; tresare usor, ma priveste. Ii fac semn catre doamna ce ajunsese in fata noastra.
-Buna ziua, doamna Dziahileva! Ma bucur ca ati venit!, ne saluta politicos.
-Buna ziua., spune mama, impreuna cu mine. O privesc pe respectiva atent, in timp ce vorbea cu mama. Femeia ii da un act pe care mama il semneaza repede, apoi ma impinge spre doamna.
-La revedere, draga mea! O sa vin dupa tine peste doua ore!, spune mama si-mi face cu mana, apoi iese din cladire.
-Hm ..Doamna .., spun si privesc pe ecusonul ce-l avea in piept apoi continui, doamna Loginova., ii spun si o privesc.
-Spune-mi Anna., mi se adreseaza, apoi o ia inainte, mergand spre o sala de repetitii.
_______________________________________
   
|
|
