 >>SteluTze<<ModeratorDin: locul unde visele se ineaca :X
Postari: 5695
|
|
va bag prima parte 
Another Monday morning
Numai ca nu era o dimineata obisnuita era chiar una foarte special .Destinul a 4 oameni avea sa se schimbe curand .Dar sa revenim .Era prima dimineata a vacantei de iarna. Fulgii deja impodobisera pamantul. Flori de speranta cadeau usor in fata geamului aburit. Totul alb, curat, pur. Zapada de pe jos stralucea in misterul ei, parca simtise ceva. In casa o atmosfera de sarbatori. Sau aproape. In spatele perdelei de la geam se afla o camera, unde Lin plutea linistita in magia viselor. Uitase complet de lume. Statea cu ochii intredeschisi si visa la viitor. La prietenii ei. La viata ei. La iarna. La tot ce o inconjura. Stia ca azi avea sa plece spre noi amintiri
Astazi trebuia sa plece cu familia ei in vacanta. Bagajele erau gata. Totul era pregatit. Putea sa iasa pe usa in secundele urmatoare. Dar astepta. Intr-un fel, ii era teama.
Se gandea cat de mult ii vor lipsi prietenii ei. Poate se gandea la ei. La ce faceau in ore. Poate se gandea ca ar fi alta persoana fara ei. Poate se gandea ca ei o fac ceea ce sunt. Sau se gandea la teama. La o iubire refuzata. Sau poate…
BUF!!!!!!!!!!!!
Lin: AAAAAAAAAAARGH! Ce vrei???
Anne (sora ei mai mica): aaa lin mama zice sa vii la masina!
Lin: spune-i ca nu vin!!! Nu ma obliga!!! Nu vreau sa plec!!!
Anne: ooof! Lin asa zice mama! sa stii ca daca nu esti cuminte poate sa vina Bau-Bau!
Lin: nu, Bau-Bau vine doar la copiii care se uita la Scooby Doo!
(Anne incepe sa planga)
Mama: LIN! Ce-ai mai facut?
Lin adoptand o expresie nevinovata, sfidand circumstantele in care se afla: eu??? Nimic!
Mama: Si de ce plange Anne?
Lin: boracu plange si cand spui Tokio Hotel sunt cei mai tari!!!!
Anne: heeey! Si eu stiu sa cant!
Lin: daaa, uite, uite un porcusor pe la geam cum iti face cu mana!
Expresie urmata de un oftat (Anne se uitase plina de interes spre geam).
Mama: la masina. Irina stie ca ne ducem la ea. Nu vreau sa aud discutii. In plus, ai auzit si tu, o sa vina si baieti!
Lin: daaa, iti amintesti ultima vacanta ce m-am distrat cu mihnea???
Mama rotindu-si ochii si aducandu-si aminte cum tipa mihnea la mama lui ca Lin ii bagase zapada in pantaloni.
Mama: la masina!
Lin: nu ma urc nici sa m-omori!!
Peste 5 minute motorul masinii pornea.
In timp ce vedea casa indepartandu-ze de ea, Lin se gandea ca asta fusese ultima speranta de evadareSau poate sa fuga cand o sa puna benzina la masina??
Lui Lin inca nu ii venea sa creada. Nu putea sa inteleaga cum ar putea sa stea o saptamana, la munte, singura, cu niste baieti, in timp ce prietenii ei se dusesera toti la cabana.Simtea ca fierbe, ca in orice clipa ar fi deschis portiera masinii si s-ar fi aruncat in zapada alba si pufoasa, poate s-ar fi afundat, poate s-ar fi ratacit in ea, poate ar scapa! Incepu sa ii fie cald. Isi dadu jos geaca si ramase in hainele alese de ea: o bluza neagra pe sub un tricou negru,si blugii ei, lasand la vedere amuletele si bratarile ei. Poate cand ar fi ajuns s-ar fi speriat copiii mici de ea si ar fi lasat-o in pace. Sau poate ii placea sa creada ca bratara de la prietena ei ii purta noroc. Ah, iar si-a adus aminte de ea.O mie de ganduri ii treceau acum prin minte.Se gandea la temele pe vacanta, la prietenii ei, la Dave, daca si-a pus destule haine, daca sora ei ar fi tacut din gura.Fulgii cadeau in numar mare pe geamul masinii, acoperind privelistea. Acum trebuia sa se intoarca spre ai ei. Anne isi pusese capul pe perina, mama ei conducea si mai lua o gura din cafea, iar tatal ei incerca sa bage CD-ul cu muzica (aleasa de ea, din fericire).
Nu plecasera decat de cateva minute, iar drumul de obicei dura 5-6 ore...I se parea ca era sfarsitul. Dar era doar un alt inceput.
Fata isi lasa capul pe spate, si brusc intra din nou in lumea viselor.
Pe la pranz intrasera in Sinaia. Stia drumul. Isi facea sperante ca poate mama ei il gresise sau se ratacisera (ca acum doi ani). Dar nu. O lua pe acelasi drum poleios, stralucitor, inconjurat de garduri de lemn si turturi mari care atarnau de grinzile acoperisurilor. Peste cateva minute intrara chiar pe alea ce ducea spre casa Irinei. Aceleasi case vechi, tot acei caini prietenosi, tot acei vecini, poate doar cu parul mai alb si cu chipurile mai marcate de timp, tot acei pomi parca chiar si acei turturi!
Privelistea nu putu sa nu ii starneasca amintiri fetei. Totusi, ar fi dat multe sa fie acum in bratele lui Dave.
In sfarsit o zari. Casa aceea mare, batrana, facuta din geamuri negre. Din casa puteai vedea totul, dar de afara nimic. Parea noua si moderna, dar Lin stia cate se petrecusera in ea. Statea mare si impunatoare, ca o violeta in mijlocul ghioceilor, ca un nor mare, alb in mijlocul cerului albastru.
Masina opri. Toti se dadura jos. Cand Lin cobori, simti aerul tare cum ii umple plamanii. Isi lua geaca din masina, isi puse caciula si deschise ochii. Privi o data acele peisaje, si o viata intreaga i se derula in minte.
Aproape inconstienta, se duse spre portbagajul deschis si isi lua trollerul si valiza. Isi repeta in gand: ok, am ajuns trebuie sa fiu optimista in plus copiii de anul trecut au mai crescut vin si niste baieti stau aici o saptamana singura in timp ce Dave si ceilalti sunt la cabana yeah right be optimistic huh. Fara sa-si dea seama, ajunse in fata usii. Inima batea sa ii sara din piept. Incerca sa isi faca curaj. Dar usa se deschise.
Irina: LinLin! Ce faci? Te asteptam! Haideti, intrati intrati! (se pupa ce se pupa cu parintii lui Lin, apoi o ia si pe ea).
Lin: aa ma bucur sa va vad
Irina: ce mare te-ai facut sa stii ca de data asta nu o sa fie numai copiii mici.O sa mai fie doi baieti.Asa de frumosi
Lin: ...ca din cur scosi, da bine du-ma in camera si lasa-ma sa moooor..
Pasi in casa. Era exact asa cum o tinea minte. Curata. Se simtea atmosfera de iarna. Tablourile tatalui Irinei erau inca toate pe perete. Cum intrai in casa, dadeai intr-o sufragerie mare. In spatele ei era masa (de 20-25 de persoane), in dreapta bucataria, si niste scari. Casa avea doua etaje. Cum urcai, ajungeai la etajul unu, unde vedeai tot ce e in sufragerie (loc bun ca sa le flegmezi in mancare), si erau 2 camere si o baie. La etajul al 2lea era un dormitor mare, pesemne al parintilor Irinei, si o alta baie. In fiecare an de Craciun se adunau familiile prietenilor Irinei si mergeau la schi, sau pur si simplu stateau si cantau colinde. Pana acum asta nu o deranjase pe Lin, dar era altfel. Era mare acum. Ar fi vrut macar o zi de sarbatoare sa o petreaca cu prietenii ei. Isi dadu geaca, fularul, manusile si caciula jos, simtindu-se eliberata.
Irina: camera ta o imparti de data asta
Lin: nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nuuuuuuuuuu god kill me now.nuuu
Irina: dar am vorbit deja cu baieteii cu care o imparti si au zis ca e OK e aceeasi ca anul trecut.Stii unde, nu?
Lin: da.
Irina: hai fugi.
_______________________________________
|
|
)knd i-a inchis slitzul..app nici mie nu imi plc pielitza
