|
|
Desi nu ma gandeam niciodata intens la asta, de multe ori imi fugea ganul la viata mea umana, la cum ar fi fost daca nu l-as fi intalnit pe Jazz si imi placea sa ma imaginez alaturi de Bill, inconjurati de copii nostri intr-o casa frumoasa, dar eram trezita la realitate de imaginea lui Bill care se formase in mintea mea, era monstruoasa si ma urmarea peste tot, expresia aceea de superioritate care o avea si ura care se citea in ochii lui atunci l-au schimbat total in mintea mea. Dar viata merge mai departe, eu imi pertreceam cat mai mult timp la orfelinat alaturi de copii, imi erau atat de dragi, ii iubeam deja, dar in special mi-a atras atentia un baietel de 4 anisori care ma hipnotiza cu privirea lui, avea niste ochi negrii patrunzatori iar expresia fetei ii era feminina si placuta, era un baietel inteligent. Numele lui era Shin si era de origine din Japonia.
Sh: Aliceeeeee!!!! Ce mi-ai adus bun azi??? Sa stii cam am fost cuminte si te-am asteptat sa vii..
A: ha ha ha.. sa te cred?? Zici ca ai fost cumintel??
Sh: daaaa..
Era atat de frumos sa ii vad fericiti, i-am dat lui Shin dulcurile care i le-am promis daca e cuminte si am mers sa vad ce e in program azi. Nici nu realizasem cat de repede trecuse timpul si trebuia sa plec acasa. Am iesit cu zambetul pe buze din cladire si mergeam singura pe strada, ceasul era 22:46 si trebuia sa merg sa ma alimentez. Nu am mai trecut pe acasa sa il intreb pe Jazz daca vrea sa merga cu mine si am luat-o spre periferie. Noaptea era placuta, ma simteam protejata de intuneric si puteam sa fiu eu in largul meu. Am dat coltul la o cladire si mi-am concentrat simturile sa vad daca e cineva prin apropiere. Nu era nimic, se pare ca nu aveam prea mult noroc, dar in acel moment am auzit o respiratie calma la o mica distanta de mine, imediat am realizat ca era din spatele meu, cineva ma urmarea. M-am facut ca nu observ, si am inaintat cu toate simturile concentrate pe acea restiratie care se apropia din ce in ce mai tare. Cum am simtit persoana destul de aproape m-am intors brusc sa vad cine e si pregatita de atac. M-am oprit brusc din ceea ce vroiam sa fac si am ramas impietrita de imaginea pe care o vedeam. Persoana imi era cunoscuta, chiar mai mult decat atat imposibil sa cred ca era „ea”... Oare chiar era ea? M-am uitat mai atent si mi-a zambit. Atunci i-am vazut fata cu claritate, era Heidi. Dar ce cauta ea aici?
H: buna Alice.. stiu ca te surprinde sa ma vezi pe aici, dar cred ca trebuie sa discutam...
„Sa discutam?? Ce vroia de la mine?” Nu am putut sa zic nimic, am asteptat in tacere sa vad ce vrea.
H: bine, incep! M-am gandit sa vin sa te caut pentru ca dupa cum stii sau poate nu ai aflat nu mai e nimic intre mine si Bill. Motivul pentru care ne-am deaspartit cred ca iti este evident, nu as vrea sa repet lucrurile neplacute.
Se uita la mine cu o privire rautacioasa si se plimba in jurul meu.
H: Ma aflu aici pentru ca stiu ca avem un lucru in comun, adica razbunarea... dulcea rasbunare.
A: razbunare??
H: da, razbunare... vreau sa ne unim si sa ne razbunam pe Bill, amandoua am seferit destul din cauza lui, cel putin eu imi stiu suferinta.
A: nu vreau sa ma razbun pe el, nu am de ce si nici nu cred ca ma ajuta la ceva... El a ales si eu nu am nimic de spus sau facut.
H: cum??? Si-a batut jos de tine Alice... Te-a tratat in cel mi dezgustator fel si nu iti pasa?? Merita ce e mai rau!!! Jur ca o sa pateasca ce e mai rau.. A spus ea in soapta, o soapta pe care am auzit-o si am tresarit, era plina de razbunare si ura, dar nu am tresarit din cauza privirii ei sau al tonului, ci din cauza imagini lui Bill contorsionata de durere, ma durea sa il vad asa.. imi imaginam ingerasul acela sensibil ranit si chinuit, nici nu ma puteam gandi, mi-am alungat imediat gandul.
A: NU!!! Eu nu vreau asta, nu ai venit la persoana potrivita Heidi, nu ii fac rau lui Bill!!!
H: atunci, cine nu imi e prieten imi e dusman..
A plecat in goana si am ramas uitandu-ma in urma ei. Nu imi venea sa cred ca ar fi capabila sa ii faca ceva lui Bill... sau da?
Nu am mai putut sa ma gandesc la nimic altceva, simteam ca iar ma afund in cosmarul existentei mele si ca de data asta nu va mai exista vreo cale de mijloc. M-am hranit si am mers acasa. Jazz ma astepta si imediat imi citi groaza din ochi si durerea din suflet. Nici nu a mai stat sa se gandeasca.
J: te-ai intalnit cu Bill?
Intrebarea lui ma luat prin surprindere... de unde stia ca m-as si putut intalni cu Bill?
A: nu..
J: atunci ce ai patit?
A: nimic, mi-e dor de mama...
J: aa.. asta era... nu te mai gandi, in cativa ani o sa o uiti complet...
Era usor pentru el sa zica asta, dar eu nu ma gandeam la mama, ma gandeam la el.. imi era teama pentru el, nu vroiam sa pateasca nimic chiar daca mi-a facut atata rau.
mersi de comm... uite next.. imi cer scz de intarziere...
|
|
