Tokio Hotel Romania
|
Nou pe simpatie:
Lolo la Simpatie.ro
 | Femeie
24 ani
Galati
cauta Barbat
25 - 52 ani |
|
|
Tokio Hotel RomaniaInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
|
| #166 |
|
|
Timpul trecea si eu nu ma puteam gandi la nimic altceva, ma schimbasem mult si Jazz imi zicea des ca nu e bine. Si chiar cand vorbeam de asta se enervase tare.
J: nu ai ce sa mai faci.. nu intelegi??? Stiu ca inca il mai iubesti si stiu ca te simti rau dar el e acum cu Heidi si daca ea il iubeste nu il va lasa sa plece sunt sigur, nu te mai chinui atat. E totul pierdut.
Simteam adevarul din vorbele lui si am explodat..
A: e numai vina ta!!! Daca nu plecam atunci nimic din toate astea nu se intamplau!!!
Jazz a ramas uimit si a plecat trantind usa de am crezut ca are de gand sa o ia cu el. Nu puteam sa cred ca imi iesisem di fire in felul acesta, nu trebuia sa ii zic lui Jazz asta.
Jazz nu s-a mai intors timp de trei zile. Ma simteam cu adevarat parasita si stiam ca este numai vina mea.
J: imi pare rau, te rog sa ma ierti nu stiu ce a fost cu mine...
A: nu Jazz, mie imi pare rau, nu ar fi trebuit sa spun ce am spus, stiu ca nu e vina ta ci doar a mea si stiu ca ai dreptate in ceea ce ai spus. Doar ca m-ai ranit si nu m-am putut abtine...
J: e ok.. suntem amandoi vinovati si o sa trecem peste asta. Nu cred ca mai e nimic de facut acum.
Jazz avea dreptate, stiam ca are dar eu nu ma puteam gandi la altceva. Trecusera 8 luni de la intamplarea cu Bill si incepusem sa imi mai revin consolandu-ma mereu cu gandul ca el este fericit.
***
H: Bill, nu cred ca este necesar sa te mai duci pe la ei. E mai bine daca ii lasi sa creada ca ai plecat pentru totdeuna! Nu poti sa ascunzi mult timp faptul ca nu mai esti om, mai ales in prejma lor ca te cunosc. Nu sunt deacord sa te duci sa ii viziteazi.
B: Nu o sa intelegi niciodata, tu ai trecut usor peste asta pentru ca nu ai avut pe nimeni si nu ai avut pentru ce sa regreti. Dar eu ii iubesc, sunt familia mea si trebuie sa ma duc sa ii vad, treptat o sa ma despart de tot de ei, dar nu pot asa deodata, ma gandesc numai la mama care stiu ca sufera, intotdeauna am fost copilul ei preferat si stiu ca in ultima vreme am dezamagit-o total. Nu vreau sa se termine asa pt ea.
H: nu stiu ce sa iti mai zic. Am impresia ca eu nu sunt deajuns ca sa te faca sa uiti de ei, am impresia ca nu ma iubesti asa cum te iubesc si eu pe tine...
B: nu spune asta Heidi, stii ca nu e adevarat.. Te iubesc... acum tu esti viata mea..
***
Eu continuam sa sper ca intr-o buna zi voi avea ocazia sa discut cu Bill si ca voi putea clarifica anumite lucruri care sa ma faca sa ma simt linistita.
Viata mea devenise monotona si Jazz imi spunea mereu sa ne mutam in alt oras, unde vrem noi si ma intreba adesea unde mi-ar place sa locuim. Nu vroiam sa plec. Nu intelegeam nici eu de ce dar ceva din mine imi spunea sa nu o fac inca. Pana intr-o zi cand gandindu-ma la adevarate-le mele motive si de ce imi doream atat de mult sa raman am ajuns la concluzia ca nu sunt bine intemeiate si i-am propus lui Jazz sa mergem in Romania sa o vad pe mama, macar de la departare. Se apropia craciunul si stiam ca in Romania este zapada si frumos, iar asa aveam ocazia sa imi petrec un craciun ca atunci cand eram mica. Plecarea era programata in 3 saptamani si parca abia asteptam sa ma intorc acasa. Jazz era si el nerabdator deoarece nu fusese niciodata in Romania si din ceea ce ii povesteam eu parea sa ii placa. Ultimele doua saptamani au trecut repede si cum mai aveam putin timp si trebuia sa plec mi-am propus sa ii mai fac o vizita lui Simone.
A: buna Tom... Simone e acasa??
T: e plecata la cumparaturi cu o vecina dar o poti astepta ca trebuie sa apara.
Tom devenise din ce in ce mai politicos si cred ca asta se datoreaza faptului k vazuse un exemplu in ceea ce facuse Bill in ultima perioada. Imi placea de buna lui dispozitie si am discutat multe despre trupa si despre viata lui.
T: desigur ma simt mai bine acum ca am lasat-o mai moale cu petrecerile si viata pe care o duceam. Si cred ca o sa ma simt mai bine cand o sa ma poti ierta pentru tot ce ti-am gresit si ti-am facut.. imi e rusine numai sa ma gandesc la asta..
A: ma bucur mult pentru tine Tom si consider ca avand in vedere schimbarea ta nu am de ce sa nu te iert, eu am uitat deja asta si nu vreau sa imi mai amintesc...
T: multumesc Alice, oricum unele greseli ptrebuiesc platite si cred ca o platesc pe a mea cu varf si indesat...
A: de ce spui asta?? Eu te-am iertat si sper sa fii fericit, nu ti-am dorit niciodata raul cu toate ca am avut anumite tendinte de a ma razbuna..
T: nu e un rau care vine din partea ta... cel putin nu direct...
Dar nu a mai putut continua deoarece suna la usa.. S-a ridicat si a mers sa deschida, cand a deschis Tom ramasese nemiscat si cu fata de parca vazuse fantome.. M-am indreptat spre el... si surpriza a fost la fel de mare si pentru mine cum cred ca era si pentru Tom. In fata usii era Bill... Se uita cu o uimire la noi, cand la mine cand la Tom si nu reusea sa isi revina. Era incredebil de frumos ceea ce ma si asteptam dupa o asemenea schimbare... Insa era rece, era distant si iti inspira indiferenta numai cat il priveai.
mersi pt comenturi fetelos si ma bucur ca va place ficul 
|
|
| |
|
| #168 |
|
|
Tom a fost primul care a spus ceva...
T: Bill... unde ai fost?? Esti bine? De ce nu ai dat niciun semn de viata??
Bill isi luase privirea de la mine si ii raspunse la fel de rece cum ii se citea pe fata..
B: da sunt bine, nu am avut timp sa va sun... mama e bine? E acasa?
T: nu e.. e plecata la cumparaturi dar trebuie sa ajunga... Intra...
B: mersi...
Bill se purta ca aun strain, ca si cum Tom nu era fratele lui iar casa in care intrase nu era aceeasi cu cea in care a copilarit. Nu intelegam cum de s-a schimbat atat. Nu puteam pricepe ce era cu el.
T: unde ai fost? Ai de gand sa ramai cu noi?
B: am fost in Franta, la Heidi acasa.. nu, am venit doar in vizita..
Desigur mintea, se uita la mine cu subanteles... nu imi adresase niciun cuvant de parca nici nu as fi existat si nici nu ma cunostea.. Dar in intelegeam, ma privea ca pe o dusmanca si stiam ca are si toate motivele sa o faca.
Tom observase raceala dintre noi si se uita cam suspect, insa baniua care este motivul si nu a zis nimic...
T: ma duc sa va aduc ceva de baut... si iesi pe usa inainte de a mai putea refuza..
M-am uitat la Bill care era pe punctul de a face acelasi lucru..
Am ramas tacuti pentru o perioada de timp, apoi mi-am zis ca daca vroiam sa aflu ceva trebuie sa il intreb.,..
A: Bill... cum ai ajuns asa? Cum...
B: Nu am de ce sa iti raspund sau nu gasesc niciun motiv pentru care te-ar interesa ceva legat de mine...
A: dar.. imi e imposibil sa cred ca i-ai putut face asta lui Simone...
B: si mie imi e imposibil sa cred cum mi-ai facut asta mie?? Cum ai putut fi atat de ipocrita incat sa nu imi spui adevarul avand in vedere ca puteam acum fi impreuna.. pentru totdeauna... Nu o sa intelegi niciodata Alice... singurul motiv pentru care am facut-o esti...
Dar fusesem intrerupti de Tom care se chinuia sa deschida usa cu tava in mana, am mers si l-am ajutat... Tom a pus tava pe masa indemnandu-ne s a luam, ceea ce trebuia sa o fac pentru a nu da de banuit... Am inghitit o gura care era destul de scarboasa, insa Bill nici nu s-a atins de sucul lui... Imi puteam da seama ca era destul de insetat, pielea i se albea atat de tare incat devenise vinetie, l-am rugat pe Tom sa imi aduca un servetel pentru a putea vorbi cu Bill..
A: Bill.. cred ca ar fi bine sa te duci sa te hranesti inainte de a vorbi cu mama ta, o sa o sperii cu fata asta...
B: cred ca da... deabia ma abtin sa nu ii fac nimic lui Tom...
A: mergi cu mine?
B: cunosti vreun loc cu delicatese?
Ma uimise usurinta cu care vorbea despre asta, si cand ma gandesc ca mie imi era frica sa ii spun deoarece va crede ca sunt un monstru si nu va mai vrea sa vorbeasca cu mine niciodata. Ne-am scuzat in fata lui Tom cautand un pretext plauzibil si am plecat impreuna sa vanam ceva.
Ma simteam stanjenita sa nu stiam cum sa actionez... dar nu a fost nevoie deorece el a inceput.
B: si.. ce ai mai facut? Jazz e bine?
A: da e bine, e plecat momentan in alta parte... vrem sa ne mutam de aici..
Fata lui Bill se intrista deodata si nu mai spusese nimic.. am tacut pentru cateva secunde, erau atat de multe de intrebat si de aflat incat nu stiam cu ce sa incep. Imi era teama ca va pleca, ca il vor deranja raspunsurile mele.
A: si.. Heidi e bine? Ma bucur mult pentru logodna voastra, ma bucur ca esti fericit...
B: mda, multumesc, e bine, e cea mai buna fiinta pe care am cunoscut-o!
La asta nu ma asteptam, o lauda, ceea ce inseamna ca o iubeste si nu m-am putut abtine sa nu il intreb..
A: deci o iubesti??
Bill se uita la mine cercetator, sigur nu se astepta la o astfel de intrebare pusa direct.
B: da, o iubesc...
Am zambit ca si cum totul era clar pentru mine si imi gasisem raspuns la marea majoritate din intrebari. Am mers si am vanat, am terminat inaintea lui si am ramas tacuta sa il privesc, era fascinant, o facea cu atata naturalete si eleganta, ma excitau miscarile lui si imi faceau tot corpul sa vibreze. Desigur nu ma asteptam la o asemenea reactie din partea mea, dar imediat ce s-a apropiat nu am rezistat si l-am luat in brate, il tineam strans de parca as fi vrut sa nu il mai las sa plece, insa dandu-mi seama ca nu era bine si ca nu imi permiteam sa fac asta, m-am desprins delicat de el. Surprinderea mea a fost cand am observat ca si el ma tinea la fel de strans si ma mangaia pe par. Desigur mi-am ridicat fata spre a lui si am vazut acel Bill de care imi era dor, de blandetea din ochii lui si de caldura lui interioara. Bill isi lasase fruntea sa se rezeme de a mea si am ramas asa cateva minute, nemiscati, respirand greu si suspinand cand ne dadeam seama de imposibilitatea ca acest moment sa dureze pentru totdeauna.
|
|
| |
|
| #170 |
|
|
plzzz sunt ata de curioasa ,pune next 
_______________________________________
 
|
|
| |
|
| #172 |
|
|
De ce nu puteam ramane asa petru totdeuna?? Intrebarea ma chinuia pentru ca stiam ca are un milion de raspunsuri care imi spuneau clar ca nu vom putea sa ramanem asa pentru mult timp. Bill imi puse un deget suba barbie ca sa imi ridice fata spre a lui, insa dandu-mi seama de ceea ce urma sa faca mi-am retras fata si in acelsi timp si din bratele lui. Bill ramasese cu bratele in sus si se uita la mine uimit.
B: de ce??
A: dupa imi va fi destul de greu si fara asta...
Bill lasase bratele sa ii cada pe langa corp si isi indreptase ochii in pamant. Il intelegeam, ii intelegeam durerea pentru ca o traia prin mine, simteam amandoi aceeasi durere si stiam ca nu exista speranta. Nici macar urma de licarire , nici o luminita... nimic... totul era pierdut si cu cat traiam mai mult momentul de fata cu atat durere se intensifica. M-am uitat la el si nu puteam face a doua oara acelasi pas, nu ma puteam desparte iar de el. Asa ca l-am rugat pe el sa o faca.
A: pot sa te las sa pleci acum... poti pleca...
B: Nu... nu pot Alice... nu voi putea pleca.
A: Bill ma doare, ingrozitor de tare... o sa ma doara mai tare daca nu pleci. E imposibil sa fim impreuna!
Ochii lui Bill devenisera iar reci si corpul ii era incordat. Nu intelegeam schimbarea, dar prin asta puteam sa imi dau seama ca facea un efort ca sa plece. S-a intors cu spatele si s-a indepartat cu pasi lini... Am auzit in soapta „Stiu.. si asta ma omoara...” dar nu eram sigura daca era raspunsul meu s-au vocea lui...
Bill plecase, ramasesem singura in lumina lunii in mijlocul parcului, simteam ca lumea se intunecase si ca pustietatea punea iar stapanire pe mine. Nu stiam ce sa fac si nici daca mai puteam face ceva. Am plecat spre casa. Nu eram inca pregatita sa dau ochii cu Jazz, stiam ca va simti ce simt si isi va da seama si de ce. Imi era rusine , il tradasem. Singurul lucru care ma facea sa pot ramane la realitate era faptul ca stiam sentimentele lui Bill.. ma iubea la fel de mult cum il iubeam si eu pe el. Toate momentele petrecute cu el mi se durulau ca un film in minte, si de fiecare data cand in privirea lui citeam iubire simteam ca pot supravietuii.. Dar oare cat o sa pot supravietuii din niste amintiri?? Care o sa dispara pentru totdeauna la o anumita perioada de timp...
Puteam sa ma mai misc doar cu ajutorul imaginii lui Bill in minte, puteam sa mai vorbesc doar gandindu-m la ochii lui. Nu stiam cat voi mai putea rezista asa. Un lucru era cert. Trebuia sa plec, departe cat mai departe. Ma simteam petru prima data blestemata, asa cum spusese Jazz odata, da eram blestemati. Trecusem prin aceeasi situatie de doua ori. Cat voi mai trebui sa indur? Durerea era prietena mea, compania si alinarea mea, era singurul lucru care imi aducea aminte de el si pot sa spun ca sunt atat de sandica incat ma gandeam la asta numai sa simt durerea si pe el langa mine.
A doua zi trebuia sa plecam spre Romania. Jazz era nerabdatorsi imi spusese ca vom sta in Brasov, inchiriase o casa si ca totul era aranjat. Mi-am mai revenit stiind ca o sa o vad pe mama in cateva ore. Am plecat pe jos, drumul a fost placut, am facut 3 ore din Berlin pana in Brasov.
Brasovul era minunat, ma simteam minunat sa fie acasa si dupa ce ne-am dus sa vam ceva bun am mers la vechea mea casa. Era goala. Pustie. Nu puteam sa imi dau seama ce se intamplase... unde era mama??? Am mers si am intrebat cativa vecini. Si unu dintre ei era chiar o prietena de a mamei. Mi-a spus cu lacrimi in ochi ca mama era in spital de 3 luni si ca nu crede ca o sa se faca iar bine. Mi-a dat adressa spitalului si toate detaliile petru a ajunge la ea. Nu aveam niciun sentiment in legatura cu starea mamei, intr0un fel ma gandeam ca era mai bine daca se incheia aici si ca voi trece mult mai usor peste despartirea asta.Jazz ma alina in continuu fara sa isi dea seama ca durerea mea era provocata de alta persoana decat de mama.
mersi de comm fetelor, dar sunt extrem de ocupata in ultima vreme, cu tezele si mai multe, imi cer scuze ca va las sa asteptati, sper sa ma intelegeti... mersi inca odata si sunt bucuroasa ca va place ficul...
|
|
| |
|
| #173 |
|
|
naspa ca bill si ea nu mai pot fi impreuna ,
sper sa se mai intalneasca :X
next plzzz
stiu si eu am teza la romana vineri x( apoi la mate si geogra, groaznic 
_______________________________________
|
|
| |
|
| #175 |
|
|
Trebuia sa mergem sa o vad, Jazz imi era alaturi si siferea la fel de mult ca mine. Cateodata ma gandeam cat de mult ii datoram si cat de putin puteam sa ii dau. Spitalul era in fata noastra si n arata o imagine destul de trista. Am cautat prin spital pana am dat de camera mamei, imi era atat de greu sa intru sa o vad, nici nu ii stiam starea, poate vazandu-ma se inrautatea. Dar Jazz ma indemna sa intru fara frica. Am intrat, patul mamei era aprope de geam iar mama privea pierduta spre fereasta, nici nu a intors capul cand avazut ca cineva intra. M-am apropiat de patul ei si i-am pus o mana pe umar, mama s-a intors buimacita si a facut niste ochi mari, lacrimile au inceput sa ii inunde fata si a zis de doua ori.
M: Alice... copila mea... Alice...
A: mama, mi-a fost dor de tine. Esti bine?? Ce ai patit??
Mama nu mai zisese nimic, ma trase in bratele ei si ma tinea strans cu toata forta pe care o avea. Jazz avea o fata de ziceai ca a murit cineva, m-am uitat spre el speriata si m-a asigurat ca tutul este bine si ca il induioseaza sentimentele mamei.
Am petrecut o buna parte din zi cu mama si cu Jazz, mamei ii placea de el si imi zicea mereu la ureche ca e un baiat bun si simtit felicitandu-ma mereu. Jazz imi zambea de fiecare data cand o auzea si eu la fel. Mama era slabita, avea probleme mari cu ficatul si trebuia tinuta in spital sub supraveghere si cu o dieta stricta. I-am promis ca ma intorc maine si s-a multumit.
Am plecat direct la vanatoare. Setea ma ardea si imi simteam gatul din ce in ce mai uscat.
Cand am terminat, Jazz a zis sa mergem la casa pe care o inchiriase. Zis si facut. Casa era superba, mare, poate prea mare pentru doi vampiri singuratici. Dar imi placea era una din casele pe care mi-o dorisem de cand eram mic copil si i-am multumit lui Jazz.
Craciunul se apropia, mergema la mama in fiecare zi si i fiecare zi o gaseam tot mai slabita. Dar ea era fericita, era plina de viata si se bucura enorm de mult de fiecare data cand mergeam la ea. Intr-o zi i-am zis mamei ca trebuia sa plec mai devreme, si am plecat sa ii iau un cadou de craciun lui Jazz, am stat si m-am plimbat doua ore prin mall si nu imi puteam imagina ce pot sa ii ofer unui vampir. Pana la urma i-am luat o bratara pe care scria numele meu si a lui. Speram sa ii placa. Cand am ajuns acasa, casa era toata lunimata pe afara si pe dinauntru cu luminite de craciun iar in mijlocul salonului statea un brat la fel de luminat, eram prinsa in magia sarbatorilor si ma bucuram enorm de surpriza facuta de Jazz. Am vrut sa il caut, sa ii multumesc, dar nu era pe nicaieri. Am cautat in toata casa, apoi am zis ca poate a plecat sa vaneze si l-am asteptat. Peste vreo 3 ore a venit.
A: unde ai fost?? Mi-am facut griji...
Jazz ramasese uimit de reactia mea si zambi multumit..
J: pai, am o veste proasta... Nu cred ca o sa putem sarbatorii de creciun in casa asta...
A: de ce??? E atat de frumoasa, imi place si imi place si surpriza care mi-ai facut-o e minunata.
J: stiu, ma bucur ca iti place, insa trebuie sa mergem la Castelul Bran, acolo are loc sarbatoarea craciunului si Heidi a fost invitata se Vlad sa isi petreaca craciunul alaturi de el si se pare ca am fost invitati cu totii iar o asemenea invitatie nu o putem refuza, dupa cum stii...
A: oohh... nuuu, vroiam sa stam amandoi de craciun, cu mama si sa fie un craciun in familie...
J: stiu, dar o sa avem ocazia si la anu si tot asa... pana la nesfarsit.
A: bine...
Nu ma puteam gandi la nimic altceva, decat la faptul ca si el va fi acolo, siam ca va fi, era imposibil sa nu fie si asta ma macina, nu stiam cum o sa reactionez iar si nu stiam daca o sa pot trece peste. Insa ma alinam cu gandul ca vor fi multi vapiri si deci nu insemna ca va trebui sa dau ochii cu el.
Mai erau cateva zile si trebuia sa vina ajunul craciunului. Emotiile erau mari si uram ca trebuia sa vada si Jazz asta. Imi cumparasem cateva rochii mai speciale dar inca nu eram decisa pe care sa o iau. Jazz ma sfatuia mereu sa ma imbrac cu cea rosie ca se vede minunat pe corpul meu si in contrast cu, culoarea pielii mele. Cred ca avea dreptate. Rochia era destul de moderna, spatele gol pana jos, in fata era simpla de satin si se lega in jurul gatului iar in jos era in voaluri si cu o trena micuta. Rochia mi-a placut prin simplitatea ei. Era semnata valentino si papucii la fel. Ttotul era pregatit pentru seara cea mare.
ms de comm...
|
|
| |
|
| #176 |
|
|
ohhh deabia astept sa vad ce se va intampla intre ea si bill
nextttt
_______________________________________
|
|
| |
|
| #179 |
|
|
Seara se apropia iar eu eram gata si imi admiram rochia in oglinda mare din salon, Jazz se uita la mine fascinat si nu inceta sa imi spuna cat de sexy si cat de frumoasa sunt. Imi placea atentia lui, dar imi placea mai mult daca era din partea altcuiva. Gandul la ea iar ma intristat dar eram atat de obisnuita cu asta incat deja devea ceva suportabil, imi doream sa il vad mai mult decat mi-am putut imagina. Senzatiile erau puternice in mine, simteam fluturasi in tot corpul, multi fluturasi ajitati. Mai oftam din cand in cand si Jazz se apropia sa ma stranga in brate.
Cand Jazz a fost gata am plecat cu masina, Jazz inchiriase o masina mare de teren. Emotiile se intensificau cu fiecare kilometru si ma simteam din ce in ce mai ajitata.
Ajungi la castel, era inchis desigur si puteam sa imi dau seama ca defapt nu era acela castelul in care trebuia sa mergem si am avut dreptate, am luat-o prin alta parte spre munti, nu degeaba inchiriase Jazz masina asta. Am intrat undeca printr-o pestera si apoi am ajuns in interiorul muntelui. Cand am vazut castelul luminat de sarbatori, m-am simtit ca intr-un basm cu printi si printese. Era superb, minunat. Am intrat si am fost condusi spre locul unde se alfa Vlad pentru ai ura sarbatori fericite. Nu mare mi-a fost uimirea atunci cand l-am vazut si pe el la aceeasi masa cu Heidi. Am tras aer in piept pentru a imi limpezi minte si am zambit vesela.
J: Ce faci batrane?? Intelesesem ca Jazz avea o relatie mai stransa cu Vlad si ma bucurat asta. Sarbatori fericite si multumesc pentru invitatie...
V: Jazz, baiete, nu ai pentru ce stii ca intotdeauna vei si un invitat de onoare. Mersi la fel si ca intotdeauna cu cea mai frumoasa companie. Am simtit cum ma intimidasem...
V: dar de ce nu stati la masa cu noi... am multe de vorbit cu tine baiete.
Jazz s-a uitat la mine, dar nu mi-a putut citi groaza de pe fata, sau poate a ignorat-o, la el nu putusem sa ma uit, nu imi permiteam sa il privesc. Dar nu puteam nici sa stau sa ma uit numai intr-un anumit loc, asa ca m-am intors spre masa si normal ca m-am uitat si in ochii lui. Se uita la mine cu blandete, m-a ametit caldura din ochii lui, citeam iubire in ea si am incercats a ii raspund la fel, nu imi puteam descrie sentimentele care se luptau in mine, erau coplesitoare si in acelsi timp pline de viata si speranta. Jazz ma invitase la dans si Bill pe Heidi. Pana nu ii vazesem dansand impreuna pe ea nici nu o observasem. Da era frumoasa, si i se citea bunatatea pe fata. Era ceva de la ei care ma facut sa simt un junghi de durere si i-am prins gatul lui Jazz cu mai multa forta, dar el a interpretat lucrurile altfel si ma luat in brate cu caldura. Nu m-am putut desprinde de el dar nici nu mi-am putut lua privirea de la cei doi care dansau in paralel cu noi. Bill nu o tinea pe Heidi in brate si se uita la mine pe furis, ma intimidam de fiecare data cand ni se intalneau privirile si imi aduceam aminte de Bill cand era om si timid. Imaginea ma facut sa zambesc cu toti dintii si sa ma mai uit odata la el dar spre surpeinderea mea si el se uita la mine si imi zambi la fel de cald.
Radiam, cred ca e cuvantul potrivit la cum ma simteam. Imi placea mult sa traiesc asa intens si abia asteptam sa schimb cateva replici cu el. Dar dansul s-a terminat si ne-am indreptat spre masa. Bill s-a dus sa ii zica ceva lui Jazz, intrasem in panica, mai ales cand am vazut fata uimita si furioasa a lui Jazz si mai mare mi-a fost surpriza cand Bill s-a indreptat spre mine si mi-a soptit in ureche...
B: vrei sa dansezi cu mine?
„Vrei sa dansezi cu mine?” asta spusese? Replica imi zbura prin minte si ma facea sa zambesc. M-m ridicat in picioare fara sa ma mai uit la Jazz daca nu se supara, la urma urmei el era partenerul meu, fara sa imi mai pese de nimeni din jurul nostru, m-am aplecat asupra lui si i-am soptit timid „da!”.
Am inceput sa dansam pe o melodia lenta, lumea din jurul meu deja nu mai exista, ma simteam hipnotizata de ochii lui Bill si nu imi puteam muta privirea nicaieri pana nu am fost distrasa de zambetul de pe fata lui Bill si m-am uitat la buzele lui roz aprins. „Ah!!” asta fusese primul strigat din mintea mea, era apetisante, imi doream sa il sarut mai mult decat orice si faptul ca era atat de aproape ma facea sa nu rezist, insa realitatea tipa si ea in mintea mea la fel de puternic, asa ca am ramas doar cu dorinta nebuneasca care se zvarcolea in mine. Bill era la fel de prins de moment si desi nici unul nu isi spunea nimic, mi se parea ca citeam in ochii lui milioane de replici si ii raspundeam cu ochii mei. Insa Bill se pare ca vroia sa incepem o conversatie.
B: Alice... cum reusesti?? Respiratia lui am simtit-o pe limba mea, a fost n moment in care realitatea disparuse in care dorinta nebuna castigase si ma facuse sa ma las in vrajba ei...
scuze fetelor,  mersi de comm mult de tot...
|
|
| |
|
| #180 |
|
|
ooof...vreau next...ce reuseste alice?ajung sa fie impreuna bill cu alice?
vreau neeext 
_______________________________________
I Just Wanna
Have Fun
...............................................................
|
|
| |
|
