|
|
Eram intr’un fel fericita ca am reusit sa plec, dar durerea care imi strabatea corpul era de neinvins. Fusesem puternica pentru binele meu si cel al persoanei iubite, asta era singura satisfactie, dar ca satisfactia mea sa fie completa Bill trebuia sa treaca peste asta usor si sa fie fericit. Este greu de spus la ceea ce ma gandeam exact in acel moment, imi treceau prin minte milioane de ideei. Am ajuns in fata cladirii unde statea Jazz, am urcat sus si am vazut usa deschisa, am intrat in casa si l’am strigat pe Jazz. Veni de dupa colt cu fata luminata si un zambet imens.
J: Alicee, ai venit, ce ma bucur, ma bucur ca ti’ai dat seam ca am avut dreptate...
A: nu a fost usor sa fac asta... fata lui ma facut sa uit aproape de tot si sa cred 100% ca facusem ce era cel mai bine.
Am stat cu Jazz de vorba, am inceput o viata impreuna, dar focul din mine, durerea pe care o siteam de fiecare data cand ma gandeam la Bill era de nesuportat, incercam sa ma obijnuiec cu el si sa imi spun ca trebuie sa traiesc cu asta.
Deja trecusera sase luni de cand nu mai stiam nimic de Bill si ceilalti, durerea devenise suportabila, oare era pt ca sentimentele mele fata de Bill se diminuau sau pentru ca ma obijuisem atat de mult incat deja facea parte din mine?? Nu eram sigura de asta... Am observat atentia lui Jazz in al mentiona sau a aduce macar vreodata vorba, era un capitol inchis asa cum trebuia, dar de fiecare daca cand ma gandeam ca e ca si cum totul a fost pus intr’o cutie de fier forjat incuiata cu o cheie pe care o aruncasem, imi venea sa iau acea cutie in brate si sa o sarut, focul din mine vroia sa uit acea perioada insa mintea imi spunea ca as supravietuii mai bine daca o pastrez ca pe o amintire placuta, chiar frumoasa...
Eram la vanatoare cu Jazz si ca de obicei mergeam in padure, astazi spre deosebile de alte dati, se anunta o zi calduroasa si insoria ceea ce ne’ar tine prizonieri in casa, asa ca Jazz a zis sa ne petrecem vremea prin padurile din apropierea orasului. Eram atat de inghetata si neatata, incat pe durata perioadei acestea am si uitat sa il mai intreb ce Jazz unele lucruri despre noi... vampirii... Eram curioasa ce efect are sorele pe pielea mea.
J: nu ne face rau, doar ca noi nu exitam in preajma lui, adica in lumina razelor solare nu existam ca fiintele umane..
A: cum?? Disparem?? De ce?? Panica din vocea mea i se paru lui Jazz amuzanta...
J: mai intai asculta fara sa pui intrebari, dupa ce termin imi spui ce nu ai inteles...
Am dar din cap prefacandu’ma cuminte si l’am ascultat nerabdatoare...
J: nu disparem, pur si simplu nu existam ca fiinte... dupa cum vezi noi suntem foarte reci, tot ce tine de natura noastra este rece si intunecat, singurul lucru care ne incalzeste si ne tine in viata este sangele, pentru ca este cald.. in schimb soarele nu ne poate incalzii.. cand suntem in razele soarelui, devenim piatra, devenim ceea ce am fi daca nici caldura sangelui nu ne’ar putea incalzi... Vazuze fata mea uimita si zambi... noi nu ne percepem tari, imi atinse mana, tu petru mine esti moale si catifelata si nici rece nu esti... in schimb pentru oamenii, pentru restul din jurul nostru, noi avem structura de piatra, o piatra culoarea celei mai fine perle... Pur si simplu razele sorelui ne impietrifica, devenim statui, nu existam cand sorele este peste noi....
A: pot sa intreb acum??
J: rase de intrebarea mea.. da spunemi...
A: si ramanem asa pentru totdeauna???
J: nu.. doar cand simtim razele soarelui, apoi cand dispar revenim la normal...
A: dar...
J: dar ce?
A: si ramanem asa cat timp soarele ... si... nu patim nimic rau adica sa ne arda sau ceva de genul..??
J: nu... normal ca nu...
A: dar de ce?? De ce nu ne poate incalzi soarele??
J: asta nu as putea sa iti spun cu exactitate, tot ce stiu este ca legendele spun ca atunci cand am fost creati noi, unii au fost deacord iar altii nu... asa cum luna, in lumina ei sunte fiinte mitice, putem straluci... asa sorele ne impietrifica...
A: dar cine este creatorul lumii vampirice???
J: nici asta nu stim sigur, unii spun ca suntem de cand sunteti si voi, altii spun ca s’ar fi nascut un om cu puteri ciudate si ca se hranea dor cu sange, nu stim sigur creeatia noarta, in schimb toate legendele si istoria noarta vin de la Marius...
A: cine e MARIUS???
J: se zice ca el a fost primul si ca el nu a fost transformat asa cu ne transformam noi, se spune ca el pur si simplu s’a treit asa, nu isi amintese sa fi fost om inainte de asta sau sa ii aminteasca schimbarea... de obicei noi ne amintim momentul schimbarii pentru ca e cel mai dureros moment... s’a trezit singur, in mijlocul lumii, si la inceput nu stia ce sa faca, cum sa reactioneze, apoi incet incet s’a lasat prada instinctelor si a invatat mai multe... aproape tot ce tine de noi e pe baza de instincte, apoi peste 200 de ani a realizat ca el nu murea si nici nu imbartanea, oamenii il goneau, le era frica, sigur el era mult ai puternic, dar nu putea sa combata impotriva intregii lumi si nici nu stia daca mai exista si altii ca noi...
A: pai si cum au evoluat?? Ce a facut ??
mersi de comenturi fetelor si incetati sa va mai scuzati atunci cand criticati, e normal sa o faceti, nu ma supar nu am de ce.... 
|
|
uuuuUUUUUuuuuu[-(
de ce am o impresia ciudata?