Filehost.ro - gazduire fisiere
Tokio Hotel Romania
Nou pe simpatie:
stephy_22 pe Simpatie.ro
Femeie
25 ani
Prahova
cauta Barbat
25 - 53 ani
Tokio Hotel RomaniaInregistrareLoginPozeNu sunteti logat. Lista Forumurilor Pe Tematici
Tokio Hotel Romania / * F A N ~ F I C T I O N * /

Un “IARTA’MA” nu te face sa uiti...[+18]

Pagini: 1 ... 8 9 10 11 12 13 14 ... 15 Moderat de ★LEeZaChu★, >>SteluTze<<, Elisu
#151
Tip.Atunci.Cand.Trebuie.
V.I.P Fan TH
Din: Bucuresti
Postari: 1142
Interesanta povestea, dar treaba cu sangele m-a facut sa inghit laptele mai greu.
Totusi, de ce a sarit la Jazz si cine era acolo de i se parea atat de cunoscut? Am un feeling, poate este Bill sau chiar Tom.
Astept next-ul!


_______________________________________


 
   
#152
Antikku
Big Fan Tokio Hotel
Postari: 687
Hmmm...Jazz se pregatea sa atace nu? si ea a stiu din prima cine era acea personaja si de ce nu vroia ca Jazz sa o omoare...probabil Bill...sau chiar Tom, in cazul in care ar fi vrut sa-l omoare cu mana ei...sau mai bine zis cu coltii.

So...NEXT


 
   
#153
Al3X@~LeXxa~
Big Fan Tokio Hotel
Din: CraZzy tOwN
Postari: 882
ohh thoamne mi am imaginat ceva dar sper sa nu fie adevarat....

oricum ma amuza faza k ea a SARIT pe jazz     

ajtept next


_______________________________________
I miss you


 
   
#154
♥☆ByaNca☆♥
2xKaulitz fan
Postari: 162
A: Jazz opreste’te!!!
Am stat nemiscata peste Jazz pana am simtit ca nu se mai agita si m’am ridicat. M’am uitat la el sa ii vad fata, era nedumerit si mi’am dat seama ce vroia sa imi spuna.
A: e cineva cunoscut...
Se uita la mine apoi la banca din spatele meu si iar la mine...
J: Cine?
A: Bill...
J: esti sigura??  Ce cauta aici?
A: nu stiu...
Apoi Jazz dintr’o miscare rapida era in picioare langa mine, nu puteam sa ma misc, simteam o emotie puetnica si eram ametita de prezenta lui... mirosul era puternic in comparatie cu ceea ce imi aduceam eu aminte dar ceva ma facut sa ma intorc ingrijorata spre el.. inima abia i se auzea iar respratia ii era neregulata. M’am dus spre el, era intins pe banba ghemuit cu genunchii la piept si ochii inchisi. Nu stiam daca doarme sau nu, dupa ce am mai facut un pas i’am vazut fata mai bine, era alba ca varul si transpirata, desi era destul de bine imbracat tremura incontinuu miscadusi buzele foarte repde...
A: te’a vazut??
J: nu stiu, nu cred, era in pozitia asta de cand l’am vazut!
L’am atins pe umar si am simtit un soc electric in acea atingere, trebuia sa imi stapanesc emotiile si a gandesc obiectiv, chiar daca sigurul lucru care imi doream sa il fac era sa il iau in brate...
Bill nu se misca deloc la atingerea mea nici macar nu reactiona, speriata am strigat mai tare si l’am intors cu fata la mine..Bill!!!
A deschis ochii dar dupa cum ii tinea deschisi am observat ca nu ma vedea, ochii lui se invarteau in continuu cautand in intuneric... Apoi a deschis gura si a soptit atat de incet incat am crezut ca imaginatia imi joaca feste...Alice?
A: Bill ce cauti pe aici la ora asta?  Te simti bine... dar Bill inchisese ochii si lesinase exact inainte sa termin de vorbit...
Primul gand o fost ca era mort, am ramas impitrita langa el, dar mi’am concentrat auzul si mi’am apropiat urechea de pieptul lui, inima ii mai batea, foarte incet si fara viata aproape... am respirat usurata si l’am luat in brate...
A: il ducem la spital...
Jazz nu a mai spus nimic si ma urmat in liniste, preocupat si el...
La spital tot ce am putut sa fac a fost sa il las sa il examineze un medic, peste cateva ore de asteptare a venit un medic spre noi..
D: imi pare rau ca ati asteptat atat, nu sunt sigur de simptome pana nu ii facem niste analize nu pot sa spun nimic concret, este stabil momentan si doarme, asa cum am spus pana nu suntem sigur de ce are nu poate primi vizite...
A: multumim...
Am plecat spre iesire, desi avem alt gand in cap, dar nu vroiam ca doctotrul sa isi dea seama de intentiile mele...





ms de comenturi...  


 
   
#155
Tip.Atunci.Cand.Trebuie.
V.I.P Fan TH
Din: Bucuresti
Postari: 1142
Am zis eu ca este unul dintre gemeni, si iata-l pe Bill intr-o stare...jalnica? Dar ce face, vrea sa se omoare doar pentru ca ea a plecat? Doamne, cred ca este drogat, nebun!
Nu stiu ce sa zic, sunt surprinsa.
Astept next-ul!


_______________________________________


 
   
#156
Al3X@~LeXxa~
Big Fan Tokio Hotel
Din: CraZzy tOwN
Postari: 882
   

ce a patzit bill?????  

eu vreau sa fie bn.....

hopaaa mi a venit un gand suuper tare   

oricum lasand teoriile mele la o parte ajtept next

k sa vad ce se intampla cu bill  


_______________________________________
I miss you


 
   
#157
♥☆ByaNca☆♥
2xKaulitz fan
Postari: 162
Intntionam sa ma intorc, dar fara ca nimeni sa stie asta, i’am zis lui Jazz ca o a ne vedem la el dimineata si nu a mai comentat nimic, era constient ca nimic nu m’ar fi facut sa renunt..
Am intrat in camera la Bill, mirosea urat, a sprit si medicamente, dar nu asta ma facut sa raman impitrita in fata geamului. Bill era intins pe pat, fata ii era vanata aproape si respira foarte greu, acea imagine ma facut sa ma cutremur din tot corpul, simtem ca il pierd. Am ramas toata noaptea langa el, jucandu’ma in parul lui si convingandu’ma ca asa trebuie sa fie si ca eu nu trebuie sa ma bag. Dimineata am iesit si am reintrat pe usa spitalului pentru a vorbi cu doctorul. Am avut noroc si doctorul mi’a aratat analizele care tocmai veniera. Bill era bine, suferea de anemie si i’au gasit urme de droguri in sange. Am respirat usurata ca nu era nimic grav si am plecat, la intrare l’am vazut pe Tom coborand din masina. Am cautat o alta iesire si am disparut. Ajunsa la Jazz am decis ca era un capitol incheiat si ca nu vroiam, nu trebuia sa il mai vad niciodata. Jazz a fost de acord cu mine si nu a comentat nimic.
Viata mergea mai departe, fara ca eu sa uit nimic dar fara sa mai sufar pentru nimic, ma obijnuisem mult cu Jazz, il iubeam si tot ce imi doream era sa traim la fel de fericiti cum eram acum, au trecut aprope 5 ani de cand l’am vazut pe Bill, ceea ce ma facea sa ma gandec cu usurinta la acea perioada. De un singur lucru fugeam mereu, nu vroiam sa ma gandesc niciodata la ce simt pt el,  imi era frica sa nu imi fac rau daca imi dau seama ca inca il mai iubesc si imi era teama sa descoper ca poate l’am uitat. Jazz a avut in mare parte de’a face cu asta, reusise intr’un fel sa imi aline suferinta si sa ma faca sa il iubesc.
J: Alice!!! Strig la tine de cateva minute bune, mergem la concertul ala sau nu? Mi’ai zis k iti place Madona. Mai mergem sau nu?
A: da normal ca mergem... si am fugit in bratele lui, singurul loc in care ma simteam protejata.
Jazz chicoti si ma transe mai tare la pieptul lui. Am mers la concert si ne’am distrat, apoi am mers si am vanat, de cand mi’am schimbat alimentatia vanam impreuna si era mai usor, Jazz avea grija sa ma oprasca de fiecare data la timp. In timp de ne indreptam spre casa, pe o alee intunecata, am simtit un miros dulce si l’am simtit pe Jazz incordandu’se langa mine. M’am uita speriata in jur si am vazut o pelerina negra indreptata spre noi.
X: Salutari prietene!!! Spue o voce ragusita dar si melodioasa in acelasi timp... Mi’am dat imediat seama ca era un vampir si ca il cunostea pe Jazz..
J: Salutari Filip, ce te aduce pe aici?
F: Trebuie sa ma urmati...
J: S’a intamplat ceva?
F: Nimic grav.. a spus vocea...
Ma uitam la Jazz confuza si nu intelegeam de ce trebuia sa mergem dupa el si de unde ma cunostea pe mine. Jazz s’a uitat la mine si s’a aplecat spre urechea mea.
J. e totul in regula... ai incredere in mine.
Nu am mai spus nimic, l’am urmat pe Filip in liniste. Am mers timp de 4 ore fara sa ne oprim, eram sigura ca trecusem de granitele Germaniei si asta ma infiora. Am ajuns la marginea unui oras numit Delam. Spre surprinderea mea nu am intrat in oras, am luat’o spre un munte din apropiere si am coborat intr’o grota imensa. Eram speriata de’a dreptul acum, nu stiam ce vrea Filip asta de la noi, Jazz ma mangaia pe spate si imi soptea sa ma calmez. La capatul grotei se afla o lumina puternica, dincolo de lumina se afla un spatiu imans luminat artificial in fata unui castel imens, am presupus ca era la el de mare cat tot orasul de deasupra noastra.
F: Bun venit in Maled!!! Ne’a spus Filip cu un zambet pe fata...
Eram confuza, puteam sa jur ca am vaz ca orasul se numea Delam...
J: multumim, cu ce ocazie aceasta onoare?
F: Cu ocazia petrecerii de logodna a Printesei Heidi... are loc maine seara asa ca sunteti invitati sa va cazati in una din camerele palatului...
Ne’a condus in castel, apoi ne’a aratat camera noastra si a plecat. Aveam senzatia ca visez, ca sunt in unul din visele alea de copil in care visezi printi si printese... nu stiam cum sa reactionez si imi era teama sa il intreb pe Jazz ca sa ma confrunt cu realitatea.
J: stiu.. nu ti’am spus nimic de asta, e vina mea... Am crezut ca nu va fi necesar, nu am mai venit pe aici de aproape 100 de ani...
A: Ce. Se. Intampla.? Am raspuns eu sec...
J: pai... de fiecare data cand Printesa da cate o petrecere suntem invitati cu totii, ba mai mult obligati sa venim... Vezi tu, si noi suntem condusi de cineva... Heidi este Printesa noastra si e un fel de conducator, nu putem sa nu ii ascultam ordinele...
A: Cum de e ea conducatoare...
J: Suntem impartiti pe grade, cu cat un vampir e mai batran cu atat e mai inalt in grad si mai respectat, ea exista de 2000 de ani si asta a facut’o printesa... Ordinele ei nu se incalca si ea face regulile in lumea noastra...
A:  ahh.. nu am putut sa ai scot niciun cuvant in plus, eram uimita... parca nu traiam, aveam o continua impresie ca visez, dar stiam ca nu era asa si stiam ca trebuie sa ma adaptez. Dupa ceva timp mi’am revenit si a incercat sa inteleg asta. Am iesit cu Jazz sa ne plimbam si sa imi arate castelul. Era totul imens, aveam impresia ca ne aflam la o distanta imensa de suprafata.
A: de ce a construit asta?
J: Pentru anonimat si pentru faptul ca isi doreau o viata aproape normala...
Am vazut o gramada de vampiri si nu imi dadeam seama cat de multi erau cu adevarat. Catelul era mai mult ca un oras in pamant si am inteles si de ce Jazz mia zis ca multi au ales sa traiasca aici si nu la suprafata.
J: in general cei mai batrani dintre noi se retrag aici si traiesc, fiind satui de viata prntre oameni, fiind satui sa pretinda ca sunt altceva...
Dupa o plimbare de cateva ore bune ne’am intors inapoi si am mers spre un magazin de haine, mi’am cumparat o rochie rosie lunga pentru petrecre si o pereche de pantofi argintii. Nu imi doream decat sa plecam cat mai repede din locul acesta ciudat. Spre deosebire de mine Jazz se simtea in largul lui si am inteles ca se simtea bine, se simtea in lumea lui asa ca am incercat sa fac si eu la fel.


 
   
#158
Al3X@~LeXxa~
Big Fan Tokio Hotel
Din: CraZzy tOwN
Postari: 882
foarte interesanta povestea asta cu castelulu

sunt curioasa in legatura cu printesa aia

si orasu de la suprafata se chema dalm  deci asta e inversul maled
....

hmmm

oricum fparte interesanta povestea cu castelu..

Astept next


_______________________________________
I miss you


 
   
#159
♥☆ByaNca☆♥
2xKaulitz fan
Postari: 162
Petrcerecea trebuia sa inceapa iar eu eram gata si binedispusa asa cum trebuia sa fiu pt o petrcere. Cu toate ca nu stiam cum trebuia sa ma comport cu cei din jur, iar ca de obicei Jazz m’a linistit si mi’a promis ca totul va fi bine.
Ajunsi in sala de petrecere care era imansa si foarte sclipitoare, era foarte bine luminata de imensele candelabre atarnate deasupra noastra, prima impresie a fost ca ma aflam intr’un basm, atmosfera era mirifica. Toata lumea din jurul nostru era imbracata special pentru un asemenea eveniment cu rochii deosebite si de moda veche. Am observat imediat ca eram singura speciala care nu aveam nimic antic sau pretios sa arat, dar asta nu era singurul motiv pentru care ma simteam stingherita, era faptul ca pe masura ce inaintam printre grupurile de persoane toti isi intorceau capul spre mine cu un interes vizibil in ochi. Ajunsi la masa noastra pe care era pus un biletel, pe care scria...”Jasper si Alice” m’am asezat si am incercat sa nu ma uit in jurul meu.
J: se uita asa pentru ca observa ca esti o nounascuta, pentru ei esti un copil... incerca sa nu ii bagi in seama sunt doar curioasi...
Am luat sfatul lui Jazz in consideratie si am incercat sa ma simt bine, cu cat timpul trecea nimeni nu ma mai privea ceea ce ma ajutat in mare parte. Peste cateva zeci de minute ‚a anuntat aparitia printesei Heidi...
H: Ma bucur ca sunteti prezenti la acest eveniment important pentru mine si ma bucur ca imi sunteti alaturi. Vi’l prezint pe logodnicul meu, si isi flutura mana spre partea ei drepata...
Ochi mi s’au facut mari si socul a fost prea puternic asa ca ma tineam de bratul lui Jazz ca sa nu cad, l’am simtit si pe Jazz impietrit langa mine... apoi mi’am intors fata spre vocea care pronunta numele...
H: el este Bill... logodnicul meu...
Bill a zambit timid si a dat din cap in semn de salut... Capul mi se invartea in continuu si nu reuseam sa diting nimic apoi Jazz s’a intors spre mine si ma luat in brate tinandu’ma strans la pieptul lui soptindu’mi in ureche...
J: calmeaza’te... e totul bine... shhhh... lisinsteste’te....
Nu simteam nimic, eram in stare de soc si nu reuseam sa imi revin, puteam  sa jur ca visam ca tot ce s’a intamplat in ultimi 6 ani era un vis, un cosmar de care nu reuseam sa mai scap. Imi simteam corpul foarte fragil in stransoarea de fier a lui Jazz, picioarele imi tremurau asa ca l’am indemnat pe Jazz sa ne asezam.
J: nu pot sa cred asa ceva...
A: spune’mi ca nu adevarat Jazz, spunemi ca dorm... e mai putin dureros sa stiu ca dorm chiar daca e imposibil, decat asta... cum... ohh doamne...
J: e adevarat Alice... nu pot sa te mint, in schimb e chiudat, Heidi nu l’ar fi transformat, nu imi imaginez cum s’a intamplat asta...
A: de ce zici ca Heidi nu l’ar fi transformat..??
J: nu e viata care ar fi ales’o pt ea... uraste viata de vampir si faptul ca nu exista un sfarsit...
A: ah... de ce el?? De ce tocmai el???
J: nu stiu...
Nu am mai reusit sa scot niciun cuvant si am incercat sa nu ma uit la el...


un next, as vrea sa continui ficul daca vrea cnva sa stie ce se mai intampla ma anuntati    

Un “IARTA’MA” nu te face sa uiti...[+18] - Petrcerecea trebuia sa inceapa iar eu - * F A N ~ F I C T I O N  *
Un “IARTA’MA” nu te face sa uiti...[+18] – poza de ♥☆ByaNca☆♥, in * F A N ~ F I C T I O N * · 40.8KB


 
   
#160
Antikku
Big Fan Tokio Hotel
Postari: 687
Superba povestea, superb ficul. Nu am mai comentat de mult, nici nu stiu daca am comentat la ficul asta, cert e ca l-am citit.
Iar acum ca te-ai reapucat de nexturi:X:X:X    
Astept cu nerabdare sa vad ce se intampla.
Sunt geloasax(nu vreau sa fie Heidi aia cu Bill. Vreau sa fie Alice cu Bill. Nu-mi pasa de Jazz...bine imi pasa dar tot Billu e mai important.

NEXT NEXT NEXT    


EDIT: acum vazui ca am comentat):d


 
   
#161
♥☆ByaNca☆♥
2xKaulitz fan
Postari: 162
Nu am mai reusit sa scot niciun cuvant si am incercat sa nu ma uit la el...
Aveam impresia ca intrasem in stare de soc, nu puteam sa reactionuz in niciun fel si imi imaginam cum a putut Bill sa ajunga aici si cum de i s-a intamplat lui asta. Jazz nu mai vorbea si era tacut, desi statea mereu langa mine si ma tinea in brate. Am reusit sa spun si eu ceva...
A: cred ca mai bine ar fi sa mergem...
J: bine, dar inainte trebuie sa o felicitam personal pe Heidi...aaa...poti sa faci asta sau ma duc singur??
Am stat si m-am gandit cateva secunde si mi-am zis k pot sa o fac si chiar pot sa trec peste, tot ce am vrut pt el la urma urmei este sa fie fericit si poate ca acum este.
L-am prins pe Jazz de brat si am pornit impreuna spre cei doi care stateau la o masa mai retrasa.
Am incercat sa nu ii privesc fata sau sa nu ma uit la el prea mult si sa ma comport normal, dar am esuat. Cand l-am vazut atat de aproape de ea si cu un zambet imens pe fata am simtit ca cineva imi infinge cutite prin mine, simteam ca totul se invarte in jurul meu si nu reuseam sa imi iau ochii dintr-ai lui. Ce am vazut in ochii lui nu a fost ceea ce era Bill pe care il cunoscusem, era vesel si in ochi i se citea fericirea dar era rece la fel de rece ca mine, nu mai exista caldura aceea care ma alina si care nu am putut sa o uit nici acum.
Jazz ma strans mai tare de mana si a inaintat printr-un salut subtil.
J: sper ca nu deranjam un moment important dar am vrea sa va felicitam si sa va uram multa fericire... Heidi... ai facut o alegere buna.
Bill pana nu a vorbit Jazz nu isi daduse seama de prezenta noastra acolo. Impactul a fost si pt el destul de mare si s-a vazut asta pe fata lui. Fericirea ii disparuse de pe chip si statea impietrit uitandu-se la mine. Privirea lui imi provoca ceva placut ceva de care stiam ca am nevoie pt a ma simti completa dar la care renuntasem pt binele lui. Stiam k nu era bine si nici nu vroiam sa ma gandesc prea mult la ceea ce simteam asa ca am devenit indrazneata.
A: Felicitari amandurora, va doresc multa fricire...
H: multumim mult, ma bucur ca ati fost aici si va urez si voua fericirea care vo doriti...
Bill nu a scos niciun cuvant si privirea lui insistenta ma incomoda. Am zambit si am plecat alaturi de Jazz respirand usurata si propunandu-mi sa nu ma mai gandesc la asta. Era deja un capitol incheiat in viata mea.
Imi era imposibil sa cred ca Bill era acel vampir si ca tocmai se logodise, ma gadeam la Tom si la mama sa, la Dave... Oare ce stiau despre el??? Trebuia sa aflu imediat, sa vad cum s-a putut intampla asta sau macar ce a lasat el in urma..
Jazz nu mai zicea nimic si mult timp nu a facut-o, dar nu ma deranja, parca stia ca cel mai bine era sa taca si sa nu se implice. Stia ce sentimente nutream pt Bill si intotdeauna a fost constient ca oricat incercam sa ma conving ca nu mai simteam nimic nu era asa. Ma gandeam mereu la reactia pe care a avut-o Bill si ma tot intrebam... Oare stia ca sunt vampir? Sau fusese un soc atunci cand ma vazuse?? Imi doream sa am ocazia sa ma intalnesc cu el si sa imi explice ce se intamplase sau sa existe o explicate care sa nu ma mai faca sa ma simt parasita, abandonata.. intr-un fel ma durea pierderea lui si cu cat ma gandeam mai mult cu atat durerea devenea insuportabila si ma simteam de multe ori ca in tansa si nu puteam sa ma mai abat de la gndurile negre care imi captivau mintea...Era totul pierdut... eu eram pierduta... eram 90% din fiecare zi in intunerc, in incapabilitatrea de a ma putea exprima. Acest lucru insa il afecta si pe Jazz.


ms pt com... 

Un “IARTA’MA” nu te face sa uiti...[+18] - Nu am mai reusit sa scot niciun - * F A N ~ F I C T I O N  *
Un “IARTA’MA” nu te face sa uiti...[+18] – poza de ♥☆ByaNca☆♥, in * F A N ~ F I C T I O N * · 41.2KB


 
   
#162
Antikku
Big Fan Tokio Hotel
Postari: 687
Am emotii:|
Ce urmeaza sa se intample?
De ce?!De ce cu aia
Sunt suparata pe Bill.
Pui nextu ijn seara asta te rooog


 
   
#163
♥☆ByaNca☆♥
2xKaulitz fan
Postari: 162
Eram hotarata sa aflu ce intentii avusese Bill si ce il determinase sa se ajunga aici. Nu imi puteam imagina oricat mi-as fi dorit sa pot in ce imprejurare s-a intamplat asta.
Am vorbit in sfarsit cu Jazz.
A: stiu ca nu ar trebui sa ma intereseze, stiu ca nu trebuie sa ma gandesc la asta dar mi-as dori nespus sa pot afla cum de s-a ajuns la asta.
J: stiu.. stiu ca iti este greu si in acelasi timp si foarte ciudat. Nu stiu ce as putea sa fac sa te ajut dar iti stau la dispozitie daca pot sa fac ceva.
A: cer prea mult sa ma acompaniezi pana la Simone poate pot afla ceva??
J: ok cum vrei, sunt sigur ca are informatii care te pot ajuta sa treci peste asta.
Am mers la vanatoare cu Jazz si apoi am pornit impreuna spre casa lui Simone. Ajunsi ma asteptam sa o gasim doar pe Simone dar spre surprinderea mea si lui Jazz presupun, era acolo si Tom. Desigur au fost foarte uimiti cand ne-au vazut. Dar la un lucru nu ma asteptam, politetea si afectiunea cu care ne-a primit Tom.
S: sincer nu ma asteptam sa te mai vad Alice, imi face placere ca ai trecut...
A: multumesc Simone, tu ce mai faci?
S: bine... a spus cu o voce retinuta si privindu-l pe furis pe Tom care devenise serios deodata.
A: Tom, ce mai face Bill? Este bine? Cum merge trupa?
Tom a avut o anumita retinere in a raspunde si mi-am dat seama ca nimic placut nu se intamplase. Dar uitandu-se insistent la Simone parca cerandui aprobarea de a-mi putea raspunde, imi spuse
T: pai trupa nu mai este. Lucrurile nu sunt prea minunate pe aici. Bill e.. schimbat, s-a schimbat mult de cand ai plecat si a devenit de nerecunoscut, se droga des si marea majoritate din timp si-o petrecea in baruri si prin bordele, nu mai era Bill si nu imi puteam da seama de ce s-a schimbat atat. Apoi a intalnit pe cineva, o fata frumoasa pe nume Heidi...
Ramasesem nemiscata si ma incordasem, asteptam cu nerabdare sa stiu ce se intamplse...
T: mi-a prezentat-o mai intai mie si sincer era deosebit de frumoasa ceea ce ma si facut sa ma tem pt el, dar nu numai asta, avea ceva in privire ce nu ma putea convinge ca era de incredere si comportamentul sau fata de Bill era superficial si aveam mereu senzatia ca atunci cand il privea parca isi dorea sa il devoreze... Nu m-am putut abtine sa nu ii zic parerea mea lui Bill ceea ce la enervat foarte tare, a zis ca tine la ea si ca ajunsese sa o iubeasca.. Ceea ce la si determinat sa plece cu ea, iar de aproximativ o luna nu mai avem niciun semn de la el. Am vrut sa te caut eu sa vorbesc cu tine sa vad daca stii ceva sau daca l-ai vazut.
A: nu l-am vazut si nu stiu nimic de el. Sunt foarte surprinsa de comportamentul lui.. Nu ti-a mai spus nimic altceva? Ceva sa iti dea de inteles unde ar putea fi? Sau ce la deternimat sa plece?
Tom statuse pe ganduri cateva clipe si apoi raspunse..
T: sincer nu tin minte nimic special ci doar simplul fapt ca a zis ceva de genul”Nu imi mai suport viata si ea o sa ma ajute sa o schimb...” dar nu am dat importanta deorece nu am reusit sa inteleg nimic... aaa si a mai zis ceva de tine..
A: de mine?? Ce?
T: ceva de genul ca esti inclusa in viata lui pentru totdeauna si ca prin schimbarea asta o sa se apropie de tine... desigur stiam ca el te-a iubit si ca devenise deprimat din cauza ca ai plecat.. dar nu ma asteptam sa mearga atat de departe, devenise de recunoscut si nici nu am crezut ca Bill poate face ceea ce facut...
Simone plangea si il luase in brate pe Tom... repeta in continuu „Bill.. unde esti??” , starea ei era una deplorabila si se simtea rau.. Tom o consola pe cat putea si incerca sa o faca sa treaca peste..
Vestile nu au fost ceea ce ma asteptam, Bill disparuse fara explicatii si lasase in urma lui durerea persoanelor dragi fara ca sa ii pese de nimic, nu puteam accepta asta oricat de multe mi-ar fi povestit Tom, parca nu era Bill persoana despre care vorbea.
Ne-am luat ramas bun si am promis ca daca pot sa aflu ceva despre el o sa ii anunt cat de repede pot.
Jazz nu a comentat nimic la cele aflate ci doar a mentionat ca nu putea sa isi dea seama cum a putut Heidi sa faca una ca asta si a zis ca doar daca era cu adevarat indragostita de el a facut-o, ceea ce pe mine nu ma facut sa ma simt mai bine ci mai rau, regretam, aveam multe regrete si nu le intelegeam si uram faptul ca eram slaba si ca nu puteam fi indeferenta la toata treaba asta... Aveam speranta de a putea vorbi cu Bill, de al intalni dar stiam ca era imposibil deoarece el traia ascuns in acel oras odios si nu puteam sa cred ca el putea accepta asta.



ms de comm....  


 
   
#164
Al3X@~LeXxa~
Big Fan Tokio Hotel
Din: CraZzy tOwN
Postari: 882
    wooooow

cate s au intamplat...ador ficu

Sunt foarte curioasa sa vad ce va face Alice daca se intalneste cu Bill si mai ales ce va afce el

si daca o inseala pe Heidi ce va face aia??...

hmmm astept next 


_______________________________________
I miss you


 
   
#165
Antikku
Big Fan Tokio Hotel
Postari: 687
:|Bill mama aia iti controleaza mintile sau i s-a facut mila de tine si ti-a spus ca Alice e vampir si te-ai transformat si tu pentru ea...si totusi te-ai logodit cu aia, ai rupt inimile tuturor celor dragi, Bill tu te prostesti si in ficuri si in realitate.

Eh...pot spune ca e ficul meu preferat din cate am citit. Contine multe chestii interesante, la care nu m-as fi gandit niciodata...


Vreau next daca se poate in seara asta te rooog      


 
   
Pagini: 1 ... 8 9 10 11 12 13 14 ... 15  
Mergi la