|
|
Fata ei devenise alba si mainile ii tremurau...
S: Aaa...lice???
A: Da, eu sunt, ce faci?? Baietii au plecat???
S: tu esti bine??
A: da.... sunt bine...
S: Vaaaii....doamne Alice, ce bine imi pare ca nu ai patit nimic rau, dar inca nu imi vine sa cred, politisti nu ne’au mai dat nicio speranta, au spus ca nu au nicio urma de’a ta... Ma luat in brate si ma strans la pieptul ei... aveam noroc ca afara era destul de frig si nu a observat ca pielea mea era prea rece in comparatie cu a ei... Am intrat in casa, apoi a inceput sa ma intrebe ce s’a intamplat...
S: Ma bucur atat de mult ca esti bine....spune’mi ce sa intamplat unde ai fost??
A: Nu sa intamplat nimic grav, linisteste’te, eu sunt bine...
Cand am vazut ca Simone isi mai revenise, am inceput sa ii spun ceea ce s’a intamplat fara ca ea sa mai apuce sa puna vreo intrebare de care nu eram pregatita...
A: Stii, in seara aia nu aveam somn si am iesit sa ma plimb prin curte, apoi am auzit un zgomot si m’am speriat, in loc sa intru in casa am fugit spre iesire, am alergat speriata si simteam ca cineva ma urmarea, apoi am ajuns in fata unei case si am intrat inauntru, dar persoana care ma urmarea a intrat si ea si apoi am lesinat....
S: Doamne Alice.... si cine te’a salvat?? Vocea ii tremura si avea lacrimi in ochi...deja incepea sa imi para rau de minciuna care io spuneam, dar eram constienta ca adevarul nu puteam sa il spun si chiar daca l’as fi spus m’ar fi internat intr’un spital de nebuni...
A: Calmeaza’te Simone.... din fericire m’am trezit la spital, apoi am aflat ca oamenii care locuiau in casa aceea m’au gasit in fata usii apoi m’au dus la spital... cam asta a fost tot.
Siomne ma imbatisa strans la pieptul ei, apoi ofta usurata...
S: Nu iti imaginez ce ingrijorati am foat... Tom ne spunea mereu ca el e de vina fara sa ne dea nicio explicatie, nu il intelegea nimeni, dar Bill avea banuielile lui in legatura cu asta....
A: Linisteste’te ...gata... nu e nimeni de vina, doar eu sunt pentru ca nu am fost destul de precauta desi ne avertizasei despre pericole....
Apoi am ramas in tacere si m’am gandit de ce Tom isi asuma vina?? Nu in venea sa cred cat de ipocrit poate fii...
S: I’am explicat lui Tom ca nu ae cum sa fie vina lui, dar nu ne asculta... a stat mai mult plecat si venea acasa mereu beat, nu stiu ce sa ma fac cu el, poate daca afla ca nu ai patit nimic isi va revenii, dar nu mai stiu nimic de el de vreo 2 zile...
Atunci mi’am dat seama de ce Tom arata in halul ala, capul mi se invartea in continuu, am vrut sa ii spun ca il vazusem, dar nu cred ca era o idee buna asa ca am tacut..
Apoi l’am vazut pe Bill trecand pe langa noi cu o fata somnoroasa, pe jumatate adormit, mirosul lui ma facut sa resir din ce in ce mai greu si simteam ca ma trec socuri elecrtice prin corp... Simone a ramas uimita cu o urma de zambet uitanduse dupa Bill, care nici macar nu ne observase, apoi scoase un sunet din piept pt a ne face remarcata prezenta... Fata lui Bill se intoarse spre noi, dar vag constient de cine era acolo...dintr’o data facu ochii mari si se freca in continuu la ochi... avea o fata de copil prostutz, m0a facut sa zambesc din tot sufletul... Apoi intr’o fractiune de secunda era langa noi inca nevenindui sa creada...
B: Alice...??? Inca visez...., apoi se intristat zicand, avea dreptate Tom ca sunt somnambul...
Am ras cu toata inima si Sinome a facut la fel...
A: nu Bill... nu visezi, sunt chiar aici...
Apoi ma luat in brate fara sa mai spuna nimic. Corpul meu devenise rigid, faceam un efort glacial sa ma abtin sa nu ii fac nimic rau, fata imi era destul de aproape de gatul lui, am incercat sa nu respir si sa ma desprind de el cu delicatete ca sa nu isi dea seama....
B: Offf... Alice, daca ai stii ce ingrijorati am fost.... unde ai umblat???
A: e o poveste lunga...
B: abia astept sa o aud....
Am inceput sa ii spun si lui Bill aceeasi munciuna si el parea foarte trist in legatura cu asta...nici nu imi dadusem seama ca trecuse aproape toata ziua povestind iar si iar aceeasi minciuna pe parcurs ce mai aparea cate cineva....
A: stiti...vroiam sa va rog ceva, perioada cat am stat in spital am intalnit un vechi prieten... as vrea sa va rog daca poate sa stea aici pt cateva zile apoi o sa il iau la Berlin, i’am promis ca il ajut sa isi gaseasca un servici mai bun... ii sunt datoare....
D: Sigur Alice...din partea mea nu e nicio problema...
Simone fu si ea deacord cu asta apoi i’am intrebat curioasa de ce nu plecasera deja... mi’au raspuns sincer ca, concertul fusese anulat pt ca a fost un incendiu unde trebuiau sa il tina...dar am ramas socata de afirmatia lui Bill...
hei fetelor ma bucur pt comenturi si intrebari, nu o sa pot raspunde pt ca raspunsurile le gasiti in fic, da sa zicem ca ficul e putin inspirat din Twilight nu povestea ci doar unele lucruri cu privire la vampiri si reguli, adica aceeasi perspectiva din care sunt vazuti vampiri si in Twilight.... sper ca asta nu va deranjeaza....
|
|
) da' s`a intors si?:]]
